Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Prin Codul silvic am aprobat introducerea principiului teritorialității în ceea ce privește administrarea fondului forestier național și noi considerăm că ar fi corect ca acest principiu să se regăsească și în toată legislația subsecventă Codului silvic. Și am introdus la art. 2, la lit. c), când definim ocolul silvic nominalizat ca „ocolul silvic care administrează și/sau asigură serviciile silvice, conform principiului teritorialității”.

Ce se întâmplă? Până la introducerea acestui principiu în legea de bază, în Codul silvic, aveai pădure la București și o administrai de la Suceava. Sau invers – aveai pădure la Suceava și o administrai de la București.

Am considerat atunci toți, întregul spectru politic, că e imperios necesar să modificăm acest aspect în așa fel încât să dispară arbitrarul acesta și posibilitatea de a argumenta, de a justifica eventualele tăieri ilegale pe considerentul că: „Domnule, pădurea e foarte departe, știți, până ajungem, n-avem personal etc.”, și atunci am introdus principiul teritorialității, care te obligă să ai contract de administrare numai în raza ocolului silvic unde ai în proprietate pădure.

Altfel nu-și mai are rostul principiul introdus în Codul silvic, dacă în Legea contravențiilor silvice nu-l regăsim, și mă așteptam ca autoritatea publică centrală, în speță Ministerul Apelor și Pădurilor, să susțină acest principiu.

Vă supun, domnule președinte, sau vă cer, domnule președinte, să supuneți la vot acest amendament, așa cum a fost el formulat.