Radu Alexandru Feldman

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Mulțumesc foarte mult.

Stimată doamnă președinte al Camerei Deputaților, Stimate domnule prim-ministru, Stimați membri ai Cabinetului, Dragi și distinși colegi,

Vă mărturisesc că, din ziua în care PNL și UDMR și-au anunțat intenția de a iniția o moțiune de cenzură, am consumat, împreună cu colegii din Grupul parlamentar al PD-L, o bună bucată de vreme încercând să descifrăm rostul unui asemenea demers. Și asta nu pentru că vreunul dintre noi ar pune sub semnul întrebării legitimitatea procedurii, ci doar pentru a găsi un răspuns plauzibil la o întrebare esențială: _Cui prodest?_

E limpede că foștii parteneri de guvernare nu-și fac iluzii legate de șansele ca moțiunea să treacă. Textul supus dezbaterii nu are nicio legătură cu ce înseamnă opoziția constructivă. Impresia artistică rămâne singura explicație care stă în picioare, mai direct spus, impactul electoral pe care se speră să-l aibă un astfel de produs asupra alegătorului.

Nu este o probă de originalitate. Tertipuri de felul acesta se tot practică, cu atât mai mult devin atractive în deschiderea campaniei pentru Parlamentul European și în plină „încălzire” pentru prezidențiale. Ce dă o notă cu totul aparte demersului PNL–UDMR, descalificându-l, este timpul în care se produce: criza profundă cu care ne confruntăm.

Într-un asemenea moment, peste tot în lume, oamenii se luptă cu probleme dintre cele mai grave, stresul cotidian ajunge la cote fără precedent. Solidaritatea, căutarea în comun a unor soluții eficiente, responsabilitatea pentru declarațiile făcute și pentru deciziile luate sunt semnele inconfundabile ale unor oameni politici cu adevărat legați și interesați de soarta celor în numele cărora pretind că vorbesc. Din păcate, niciuna dintre aceste nobile calități nu sunt recognoscibile în atitudinea celor două partide care au inițiat moțiunea de cenzură împotriva unui guvern care gestionează treburile țării doar de cinci luni înainte să fi avut cinstea să fi rostit un singur cuvânt de iertare pentru gravele erori și pentru minciunile pe care ni le-au băgat pe gât ani de zile.

„Poți minți tot timpul, poți minți pe toată lumea, dar nu poți minți tot timpul pe toată lumea” – ne învață un silogism venit de la vechii greci. Voi ați guvernat în minciună și în aceeași minciună continuați să practicați și acum.

Ați mințit, domnilor foști guvernanți, spunând că economia duduie, când, de fapt, horcăia a goală, dovadă deficitul de 5,4% din PIB, pentru care, acum, Comisia Europeană ne sancționează.

În 2008, România a înregistrat al treilea nivel al deficitului dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, și azi o țară întreagă plătește pentru proasta voastră guvernare. Ați mințit asupra veniturilor publice, pe care nu ați fost în stare să le estimați corect: 32,2% din PIB, în loc de 37,2%, cât ați programat, deși, încă din toamna lui 2008, un raport al Băncii Europene, pe care l-ați dosit la sertar, vă avertiza asupra politicii de cheltuieli, o creștere de 30% față de 2007, și vă atenționa că ați atras din fondurile europene doar 3 miliarde lei, față de 10,6 miliarde lei, cât v-ați angajat și cât ați prevăzut în buget.