Radu Alexandru Feldman

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Văzând ritmul și modul – îmi permit să spun – total inadecvat în care este expediată o componentă importantă a activității noastre parlamentare, declarațiile politice, aș fi fost și eu tentat să depun declarația politică la secretariat și s-o las pentru posteritate în analele Parlamentului.

Dacă vin, totuși, în fața dumneavoastră și vă cer îngăduința să mă ascultați este pentru că mi se pare nefiresc să aflați din presă despre două mesaje pe care le adresez, în mod direct, Biroului permanent al Senatului și prim-ministrului.

Ca atare, voi citi mai repede, sperând să nu abuzez prea mult de timpul dumneavoastră.

Declarația mea politică este intitulată „2:15 – o bombă cu ceas”.

Anul trecut, un cotidian central a publicat un lung serial intitulat sugestiv „Cupola”. Era cea mai completă și cea mai copleșitoare radiografie făcută vreodată publică și evidenția, în modul cel mai edificator, felul în care oameni veniți din Serviciile Secrete, mediul de afaceri și politicieni, unii parlamentari cu vechi state de serviciu, s-au prins în rețeaua care controlează de ani de zile domeniile vitale ale economiei românești.

În afara oricărei rațiuni, niciun partid și niciun singur om politic nu s-au simțit datori să încerce să se apropie măcar de bomba care a fost aruncată pe piață.

Astăzi, în plin scandal DGIPI, opinia publică și, în primul rând, clasa politică se confruntă cu o nouă probă a dimensiunii terifiante la care a ajuns corupția. Putem fi siguri că evenimentele care se succed zi de zi, într-o suită aiuritoare, nu sunt altceva decât subiectul viitorului studiu de caz care va figura de mâine în orice raport care va vorbi despre amploarea corupției în România. Nu-i lipsește niciun ingredient, totul este ca la carte: trafic de influență, mită, poliție politică, nepotism, favoruri, miliardari născuți din siluirea legii, rechini imobiliari, politicieni veroși, Servicii Secrete, magistrați corupți, presă manipulatoare.

Ani de zile ni s-a aruncat în ochi povestea cu economia supraturată, economia care duduie. Dacă, într-adevăr, mai duduie ceva în țara asta, apt să concureze de la egal la egal cu structuri similare din orice colț al lumii, atunci acel lucru are un singur nume, și el este mare și inconfundabil: sistemul ticăloșit.

Pentru prima dată în ultimii ani, la alegerile din 2008 corupția nu a mai figurat printre temele predilecte ale campaniei electorale.

Electoratul a obosit, oamenilor li s-a făcut lehamite, sondajele de opinie nu au mai indicat corupția ca unul dintre discursurile cu care se pot câștiga voturi, și noi, oamenii politici, după ani lungi de campanii încheiate fără nicio finalitate, conștienți însă de faptul că metastazele acestui cancer au cuprins întregul organism social, ne-am permis să o trecem într-un plan secund. Seismul care s-a declanșat în