Radu Alexandru Feldman

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Astăzi, în toată lumea liberă, în toată lumea democrată, în toate țările Uniunii Europene, se sărbătoresc, cu fastul și cu entuziasmul cuvenit, 20 de ani de la dărâmarea Zidului

Berlinului. Este un moment de profunde semnificații istorice, este un moment care, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, putem spune fără să ne temem că greșim, că exagerăm, că a întors cea mai importantă pagină în istoria omenirii.

Îndrăznesc să spun că, poate, nu ar fi fost lipsit de sens ca Parlamentul României, într-o ședință comună a celor două Camere, să aniverseze așa cum se cuvine acest moment de însemnătate istorică.

Din păcate, febra campaniei electorale prezidențiale a bulversat în totalitate scena politică, a bulversat în totalitate agenda oamenilor politici și, vai, din păcate, a bulversat și viața electoratului, a oamenilor de pe stradă.

Vin astăzi în fața dumneavoastră cu câteva subiecte extrem de grave și extrem de dureroase.

Săptămâna trecută, în „Cotidianul”, ziar bucureștean, ziar cu difuzare națională, a fost publicat un articol „Topul beneficiarilor: «Fripturiștii» lui Traian Băsescu”.

A fost publicată o listă neagră cu 10 personalități marcante, de prim rang în viața publică românească, oameni care și-au înscris în bilanțul profesional merite de necontestat, oameni de ținută, oameni de conștiință, oameni care s-au făcut vinovați de o singură culpă, și culpa aceasta se numește dreptul la opinie și, în virtutea acestui drept, au îndrăznit ca, pe parcursul timpului, în modul cel mai cuviincios, în modul cel mai realist și nu o dată critic, să susțină inițiative indisolubil legate de numele lui Traian Băsescu.

Astăzi, acești oameni sunt batjocoriți, persiflați, aruncați în derizoriu, în virtutea unor practici pe care cei de o anumită vârstă și le amintesc, sunt vremurile lui „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!”, ca în vremurile în care dușmanii democrației, satrapii istoriei, fie că trăiau în Rusia lui Stalin, fie că trăiau în țările-satelit ale Moscovei, ocupate de armata sovietică, fie că trăiau în America lui McCarthy, au plătit scump, și mulți dintre ei cu prețul vieții, libertatea de opinie.

Faptul că astăzi ne mai întâlnim cu asemenea practici, faptul că astăzi acești oameni nu au fost din prima clipă apărați de intelectualii de marcă ai țării, că nu au fost apărați de ziariștii într-adevăr independenți care au mai rămas în presa românească, faptul că Clubul Român de Presă a trecut cu vederea asemenea tentativă de execuție publică, ilustrează în modul cel mai edificator cotele de avarie, cotele de alarmă la care a ajuns viața politică românească.

Mă declar în fața dumneavoastră solidar cu fiecare dintre cei nominalizați în această listă neagră și vă invit pe toți parlamentarii și oamenii politici, indiferent de partidul din care faceți parte, dar care prețuiți așa cum se cuvine valorile autentice ale democrației, să mă urmați în demersul pe care-l întreprind.