Radu Cătălin Mardare

## **Domnul Radu Cătălin Mardare:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,

Miercuri, 29 aprilie, s-a sărbătorit Ziua Veteranilor de Război.

În urmă cu 107 ani, pe 29 aprilie 1902, prin Înaltul Decret Regal semnat de regele Carol I, se prevedea că „ostașii care au luat parte la campania din anul 1877, adică aceia care au fost mobilizați în ziua de 29 aprilie 1877, împlinind 25 de ani la 29 aprilie 1902, se numesc veterani”.

De-a lungul timpului și ca urmare a conflictelor militare la care a participat România, războaiele balcanice, Primul și Al Doilea Război Mondial, s-au constituit mai multe forme organizatorice ale veteranilor de război. Au avut loc tentative de îmbunătățire a cadrului juridic în raport cu evoluția societății și ținând cont de greutățile vieții veteranilor și invalizilor, fără însă ca acestea să fi fost finalizate.

În timpul regimului totalitar, foștii luptători nu s-au bucurat de recunoașterea meritelor în apărarea ființei naționale, a gliei și credinței străbune. Eroilor în viață li s-au anulat toate drepturile acordate în perioada interbelică și în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Numai în perioada 1944–1961 au murit în închisori 43 de generali și un număr impresionant de ofițeri și subofițeri. În 1990, la 21 februarie, a luat ființă Asociația Națională a Veteranilor de Război din România, reînnodând astfel tradiția instituită de regele Carol I.

Azi, Ziua Veteranilor de Război reprezintă un prilej de a aduce omagiul și recunoașterea cuvenite purtătorilor unor nobile virtuți, oameni în fața cărora ne înclinăm cu admirație.

Aducem omagiul nostru veteranilor, invalizilor, văduvelor de război, celor care au îndurat ororile războiului, celor care au suferit și i-au plâns pe cei dragi, camarazi sau soți căzuți la datorie, celor care poartă pe trup urmele gloanțelor și schijelor.

Bravilor veterani, aleasa noastră prețuire și recunoștință!