Petre Daea

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Sincer, simt o greutate în momentul acesta când discut despre o problemă care ne vizează pe toți și, în același timp, ne și antrenează pe toți – ne antrenează la discuții, la analize, la decizii –, pentru că astăzi trăim cea mai stupidă perioadă, în care un șef al Guvernului atacă fără noimă un domeniu pe care nu-l explică.

M-am simțit și mă simt în continuare deranjat de poziția unui demnitar care are acum responsabilitatea de a conduce Guvernul României și care – nu aș vrea să folosesc cuvinte grele – mă ducea cu memoria vizuală la intervențiile de pe ecran ale lui Florin Piersic, un valoros artist care ne prezenta ce înseamnă castravetele. Orice întrebare avea un răspuns fix. Domnul premier, ca un ventilator, a prezentat națiunii o situație incompletă.

Și pentru că a venit timpul discuției și discutării unui act normativ care vizează acest domeniu, m-am văzut obligat de propria conștiință să mă prezint la acest microfon pentru a face câteva considerații și o propunere.

Continui cu considerațiile. L-am văzut aici pe domnul senator Vosganian, l-am recunoscut, parțial, ca ministru al finanțelor. Nu de mult a fost ministru al finanțelor și aici, la microfonul central, favorizat fiind de camerele de luat vederi, a prins o secvență extrem de importantă, și anume aceea de a opera cu legea în mână și cu exactitatea cifrelor, spunând cât influențează, pe cine influențează, care este povara țării, care este respectul față de instituțiile statului.

Mi-am făcut un calcul. De aceea, pentru a nu supăra, vorbesc despre mine: am 36 de ani în câmpul muncii, am aproape 5 ani ca senator, mă apropii de vârsta când se încheie cartea de muncă și omul este așezat la locul pe care l-am rânduit și îl rânduim fiecare, _volens nolens_ . Să-mi pun întrebarea dacă ies pensionar parlamentar? Dacă am lucrat 36 de ani, și în Parlament numai 4, sunt eu cu pensie „nesimțită”? Jenant și deranjabil, grav și nepotrivit.

De aceea, vă propun, domnule președinte, să supuneți la vot retrimiterea la comisie a acestui act normativ. Și vă voi spune de ce: pentru a avea posibilitatea ca, în cadrul comisiei, să analizăm.

Prețuiesc foarte mult activitatea din comisiile permanente, prețuiesc activitatea domnului senator Rădulescu, îi înțeleg disconfortul Domniei Sale, pentru că îl privesc în ochi și înțeleg că ar avea aceleași păreri ca și mine, numai că locul în care se află îl determină să aibă poziția pe care o înțelegem cu toții.

Dar, pentru a ieși din acest cerc al discuțiilor nepotrivite, încălzite de dorințe greu de explicat, dar ușor de sesizat, vă supun atenției retrimiterea la comisie.

În această perioadă, comisia să solicite ministerului de resort care gestionează acest domeniu să spună clar și răspicat care este situația de fapt în Senatul României, câți pensionari sunt, ce impact economic are acest lucru, care este diferența dintre pensia de parlamentar și pensia pe care ar fi luat-o ca salariat, pentru că Parlamentul funcționează de 20 de ani.