Teodor Viorel Meleșcanu

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la tribună pe domnul Ludovic Orban, prim-ministrul Guvernului României.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru.

**Domnul Ludovic Orban** _– prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Domnule Președinte al României, Klaus Iohannis, Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților, Majestatea Voastră, Preasfințiile Voastre, Distinși reprezentanți ai Corpului diplomatic, Stimați membri ai Parlamentului României, Distinși invitați,

Cu 30 de ani în urmă, românii au început să construiască o nouă istorie pentru ei înșiși, pentru țara noastră, printr-un act de curaj care a pus capăt unuia dintre cele mai tiranice și mai corupte regimuri dictatoriale din lagărul comunist.

Mai întâi câteva zeci, apoi sute, apoi mii și zeci de mii de oameni s-au ridicat pentru libertate și pentru dreptate la Timișoara, au stat în fața armelor și au crezut că forța solidarității dintre ei va învinge ordinele puterii politice care își trata propriii cetățeni drept inamici.

Armele însă nu au rămas tăcute, așa cum în zilele care au urmat nu au rămas tăcute nici în restul României, în cele 18 orașe-martir din întreaga țară.

Dar gloanțele nu pot ucide speranțele, ideile, dorința de libertate, nu pot lupta împotriva conștiinței unui întreg popor. Răspunsul pe care l-au dat românii a luat forma fluviilor umane, care, în 21 decembrie, în 22 decembrie, s-au revărsat pe străzile orașelor, în piețe, în fața instituțiilor, strigând cuvintele pe care regimul și conducătorii regimului n-ar fi visat că le vor auzi vreodată: „Jos comunismul!”, „Jos Ceaușescu!”.

Momentul pe care îl celebrăm astăzi este cel care definește România contemporană, punctul de plecare al tuturor împlinirilor noastre comune – o democrație parlamentară, afirmarea pluralismului în toate aspectele vieții publice, libertatea de expresie, economia de piață, un stat de drept, apartenența la NATO și la Uniunea Europeană.

Pentru unele dintre acestea încă mai avem de luptat; chiar și după 30 de ani, din păcate, am văzut cum forțe și persoane iresponsabile sunt gata să le pună în pericol.

Responsabilitatea noastră față de memoria celor care au pus libertatea mai presus de propria lor viață, față de memoria eroilor care au dat României șansa să renască, să se deschidă spre lume trebuie să depășească orice interese individuale de grup sau de partid.

Eroii istoriei noastre contemporane, eroii Revoluției Române din 1989, ne-au așezat pe calea unui proiect pentru țară, așa cum cei de la 1848 au deschis calea proiectului național care avea să se împlinească prin Marea Unire.

În decembrie 1989 poporul român și-a recăpătat dreptul de a-și hotărî viitorul și s-a arătat demn de istoria sa. Nimeni nu poate, oricâte tentative au apărut în spațiul public, să-i uzurpe acest rol de creator al propriului destin. Nimeni nu poate să șteargă din memoria noastră și a lumii imaginea milioanelor de români de pe străzile României, euforia acelor zile, sentimentul de eliberare care părea să alunge și foamea, și frigul, și pericolul gloanțelor care îi pândeau pe cei care deschideau un nou capitol în istoria țării.