Theodor Paleologu

## **Domnul Theodor Paleologu:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Rar se întâmplă să ne poftim ca grecii la pușcărie, domnul Adrian Năstase și cu mine, care să vorbească înainte.

Și adineauri, doamna președinte ne-a vorbit pe scurt despre biografia lui Ion Diaconescu. Eu aș vrea să insist asupra a trei momente din viața sa: tinerețea militantă în Partidul Național Țărănesc, închisoarea și anii ’90, atât de importanți pentru instaurarea sistemului democratic în România postcomunistă.

Despre tinerețea militantă în PNȚ, aș vrea doar să menționez că Ion Diaconescu provine din fracțiunea țărănistă a PNȚ-ului. Era un apropiat al lui Ion Mihalache. E această fracțiune din sud și din Moldova, din Muntenia și din Moldova, care era considerată pe atunci mai degrabă de stânga în contextul politic al anilor ’20-’30, dar evident stânga de atunci ar putea foarte bine să fie de dreapta astăzi, pentru că s-a produs o alunecare a spectrului politic românesc.

Cele două tendințe sunt evident diferite, cea ardeleană, reprezentată de Maniu, cea țărănistă este ilustrată de figuri, spuneam Ion Mihalache, dar și oameni precum Grigore Gafencu, Armand Călinescu, Grigore Iunian, Constantin Stere și alții și, fără îndoială, Ion Diaconescu. Această școală de gândire, acest curent politic l-a reprezentat, fiind, cum spuneam, un tânăr militant în anii ’30.

Ceea ce a marcat în mod tragic viața lui este lunga detenție în închisorile comuniste, imediat după înscenarea de la Tămădău, el fiind eliberat târziu, în anii ’60, cu domiciliu obligatoriu, și toți cei care l-au cunoscut în închisoare au vorbit despre extraordinarul lui curaj, demnitate, forță de rezistență și, fără îndoială, a fost un om exemplar în contextul închisorii.

De altminteri, omul Ion Diaconescu a fost un om atașant pentru toți cei care l-au cunoscut, un om de o mare modestie, de o discreție și de o corectitudine exemplare, și acestea mergeau bine împreună, spuneam, cu un mare curaj și o mare demnitate în închisori. În închisorile comuniste și în anii de după închisori și-a legat destinul politic de al lui Corneliu Coposu. Și nu putem vorbi despre democrația emergentă a anilor ’90 fără a-l menționa pe Corneliu Coposu – evident Ion Diaconescu a fost foarte legat de Corneliu Coposu. Și un al treilea corifeu trebuie și el menționat, și anume Ion Rațiu. Aceștia sunt, după mine, cele trei mari figuri ale Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat de după ’89: Coposu, Diaconescu și Rațiu, fiecare cu meritele sale distincte și cu totul remarcabile.

Îmi aduc aminte de un afiș electoral al lui Ion Diaconescu în 1996, când Convenția Democratică a câștigat alegerile. Era imaginea sa, și dedesubt era scris „Un luptător, un învingător.” Mi-a rămas în minte acel slogan electoral pentru că exprima o realitate, dar o realitate sigur, aș spune, transcendentă, pentru că el a fost un învingător în închisorile comuniste, un învingător în fața istoriei, pentru că idealurile în care a crezut el au sfârșit prin a învinge. Sigur, alegerile din 2000 au marcat totodată ieșirea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat din Parlament. Din fericire, mai sunt printre colegii noștri unii care au fost membri în PNȚCD în diferite partide, fie la PDL, fie la PNL, sunt unii colegi – și chiar la alte partide – care au fost membrii în PNȚCD în anii ’90.