Tiberiu Aurelian Prodan

## **Domnul Tiberiu Aurelian Prodan:**

Domnule președinte, Onorat Senat,

Declarația mea de astăzi doream să o fac acum două săptămâni, acum două luni de zile sau poate acum patru luni de zile. Am hotărât s-o fac astăzi din cauza faptului că am avut parte de două întârzieri, una obiectivă, de o oră și jumătate, pentru că avionul a trebuit să fie dirijat spre aeroportul din Suceava, iar cea de-a doua a fost un record, de la Aeroportul Otopeni până la hotel am avut plăcerea să călătoresc în București într-un timp de două ore și 37 de minute, record ce îl doboară pe cel de dinainte, când de la plecarea din hotel și până la intrarea în orașul Voluntari am făcut două ore și 27 de minute.

Declarația mea de astăzi s-ar putea intitula „Pledoarie pentru București sau unde e azi micul Paris?”.

Poate că unii dintre dumneavoastră veți spune că asta nu e o temă de actualitate, acum suntem în campanie pentru alegerea membrilor în Parlamentul European, nu pentru alegerile locale. În ceea ce mă privește, eu cred că, bucureșteni de baștină sau nu, cu toții ne dorim o capitală cu adevărat europeană și, tocmai de aceea, nu putem rămâne nepăsători față de ceea ce se întâmplă astăzi în principalul oraș al țării în care mulți dintre noi trăim și muncim multe zile pe lună. Până la urmă, sufletul fiecărui oraș sunt oamenii, ei sunt cei care îl animă, îl modernizează sau îl distrug, îl reconstruiesc sau îl împodobesc.

În septembrie 1495, printr-un hrisov dat de voievodul Țării Românești Vlad Țepeș, Bucureștiul a devenit Capitala țării, dar a devenit cu adevărat Capitală sub domnia regelui Carol I, când l-a avut ca primar al urbei pe domnul Pache Protopopescu. Acesta a dat primul semnal de sistematizare a orașului, atunci au apărut marile clădiri de utilitate publică, dar și nenumărate case particulare în care rigoarea se îmbina cu inventivitatea autohtonă _._

Cel care a avut o viziune proprie și a reușit să-și pună în practică proiectele de modernizare a fost primarul interbelic Dem Dobrescu. Aproape în același timp cu acțiunea de sistematizare inițiată de Dobrescu, Bucureștii au avut șansa de impunere a modernismului în arhitectură, modernism care și-a pus amprenta pe multe dintre edificiile sale. Din păcate, armonia și bunul gust ce au caracterizat micul Paris interbelic au dispărut aproape cu desăvârșire în anii comunismului, îndeosebi în timpul regimului Ceaușescu, care prin demolarea unor clădiri monumente istorice și a unor lăcașuri de cult de mare valoare arhitectonică a adus prejudicii enorme Capitalei noastre.

Nu mi-am propus să vă plictisesc cu date istorice de care, cu siguranță, marea majoritate a bucureștenilor au cunoștință. După decembrie 1989, atât bucureștenii, cât și românii din toată țara, dar și cei din străinătate au așteptat cu speranța în suflet ca edilii șefi care s-au succedat la Primăria Capitalei, indiferent de culoarea lor politică, să contribuie la