Raul Victor Surdu-Soreanu

În mod normal, ar trebui să renunț, dar nu aș vrea să încalc un principiu pe care l-am stabilit în Comisia pentru agricultură. Atâta vreme cât noi am consumat timpul Parlamentului de trei ori câte trei ore pentru această lege și am găsit o soluție, cred că acum orice motivație care să vină

în sprijinul reîntoarcerii la comisie și iar amânare și așa mai departe este păguboasă.

Avem o lege care, în sfârșit, dacă ne întoarcem putem găsi multe motive pentru care nu s-a votat până la 30 iunie, deci în sesiunea anterioară, cum putem găsi și alte motive de ce nu s-a votat Legea nr. 45 și iar am amânat-o, cu cercetarea agricolă și așa mai departe, Legea camerelor agricole, putem pune o listă aici, că au fost alte și alte priorități și multe ore de polemici și legi pe care oamenii le așteaptă ca pe aer, tot le amânăm.

Fără să nominalizez, că nu-mi face plăcere să intru în viața oamenilor, pomenindu-le numele aici și mai ales să invoc faptul că sunt prea bătrân sau că nu cunosc anumite lucruri, vreau să vă spun că știu foarte bine despre acest Fond de solidaritate al Uniunii Europene și, cu tot respectul pentru distinsul coleg care a invocat aici faptul că cel puțin eu, când vorbesc aici, vorbesc în numele Grupului parlamentar al PSD, în numele unui partid onorabil, și cei vreo 70 de analiști pe care-i avem noi la Departamentul de agricultură îmi dau de obicei cifre exacte și informații corecte.

Dar, dacă dumneavoastră vi se pare că e corect ca, în vreme ce noi suntem sufocați de mălaiul românesc, să mâncăm mălai din afară pe motiv că nu suntem parte la constituirea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, asta este o tragedie înălțătoare, când, biruind, parlamentarii mor.

Deci eu susțin ca pentru noua lege a fructului în școli să găsim o soluție, ca să nu băgăm și mărul alături de mălai la solidaritatea Uniunii Europene, pentru că, probabil, am scăpat măcar la măr, ca să nu devină un măr al discordiei ideea de a face un fond de solidaritate și să consumăm totuși merele noastre, că mai sunt câțiva fermieri care trag pe ultima sută de metri să-și dea duhul cu minim 14 stropiri pe an care costă o groază de bani. Și așa vin substanțele din Uniunea Europeană, pentru că acolo sunt cele mai înalte tehnologii în domeniu, la noi fiind mort cam tot ce înseamnă producere de pesticide, de insecto-fungicide și altele. Măcar pentru merele pe care le producem cu banii pe care-i plătim Uniunii Europene pentru substanțele pe care le importăm să găsim o soluție ca la legea parlamentarilor să emită Guvernul o hotărâre de guvern care să fie și în favoarea acestor membri ai Uniunii Europene care sunt fermierii producători de mere.