Titus Corlățean

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor, domnilor senatori, deputați,

În numele Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, vreau, înainte de orice, să salut gestul de demnitate românească pe care Parlamentul României și toate grupurile politice îl realizează astăzi, în același timp un gest de normalitate democratică europeană.

Reacția Parlamentului României este determinată de recent adoptata lege în Parlamentul ucrainean care restricționează drastic educația în limba maternă a etnicilor români din Ucraina și a minorităților naționale, în general, din această țară – un pas major înapoi al Ucrainei în drumul său european și de democratizare, care semnifică, din păcate, nu doar o neînțelegere mai profundă a valorilor și regulilor care guvernează societățile democratice europene, care cer respectarea și garanții pentru prezervarea identității naționale a minorităților naționale dintr-o țară, dar și o ignorare fățișă, în cunoștință de cauză – aș spune chiar dispreț –, față de sensibilitățile statelor partenere ale Ucrainei.

Este cazul României, care, în plus de asta, este țară-mamă – terminologia europeană este „the king state” – pentru aproximativ 400.000 de etnici români din Ucraina. Și afirmăm foarte clar: 400 000 de etnici români! Și nu acceptăm, trebuie să o spunem încă o dată, divizarea artificială, de sorginte stalinistă, păstrată și sub regim democratic în Ucraina, între români și așa-zișii moldoveni.

Situația școlilor românești era oricum tot mai dificilă în ultimii ani, numărul a fost restrâns treptat, iar ceea ce se întâmplă acum și consecințele acestei legi, dacă ea va fi promulgată, vor fi cu adevărat dezastruoase.

Dezamăgirea noastră la București este uriașă, în condițiile în care am crezut, cei de la București, autoritățile statului român... partidele politice au crezut în noul parcurs democratic european al Ucrainei și au susținut necondiționat acest obiectiv european, dar și integritatea teritorială, suveranitatea, independența Ucrainei în perioada de conflict armat. Și mărturie sunt toate pozițiile statului român, la nivel de președinte, prim-ministru, ministru de externe, Parlament, în toată această perioadă.

România, prin Parlamentul din care dumneavoastră și noi facem parte, a fost prima țară a Uniunii Europene care a ratificat Acordul de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană. Și astăzi pot spune că am un ușor regret pentru faptul că am chinuit echipa Ministerului Afacerilor Externe, în weekendul care a precedat ziua de 2 iulie, pentru a face toate cele necesare pentru ca România să ratifice acordul de asociere nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru Ucraina. Aceste gesturi au fost prost înțelese și tratate cu dispreț de autoritățile de la Kiev.

Așteptăm în același timp – și trebuie să o spun, și voi explica de ce –, așteptăm în același timp și o reacție clară din partea Președinției României, din partea Președintelui României. Așteptăm ca președintele să iasă din această pasivitate. Este un moment în care toți actorii instituționali politici ai României trebuie să spună foarte clar, la unison, anumite lucruri, într-un moment de inflexiune pentru soarta identității românești din Ucraina.