Titus Corlățean

## **Domnul Titus Corlățean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Ultimele zile și săptămâni au adus de dincolo de Prut mai multe vești proaste și una bună.

La capitolul vești proaste am aflat că întregi cohorte de români purtători de SIDA ar asedia Republica Moldova, că arestările abuzive pe străzile Chișinăului sunt lucruri normale pentru regimul comunist din statul menționat, că trupele românești de _pop-rock_ sau dansatoarele înzestrate cu _sex-appeal_ ar destabiliza statalitatea moldavă, că libertatea de circulație a cetățenilor români și europeni se termină acolo unde încă mai bântuie stafiile trecutului sovietic și, în sfârșit, că echipele de televiziune românești ce urmau să transmită un meci internațional de fotbal al echipei Republicii Moldova sunt, de fapt, perfizi agenți 007 ai puterilor străine.

De ce toate acestea? Foarte simplu: regimurile de tip totalitar urăsc istoria și reperele lăsate de aceasta în conștiința națiunilor.

27 martie 1918, unirea Basarabiei cu țara-mamă, îi doare în continuare pe „tovarăși”, fie ei vorbitori de limbă rusă sau „moldovenească”. Sărbătorirea sa de către o mână de studenți periculoși și subversivi sau de pensionari cu tâmple argintate care se încăpățânează să nu uite era, evident, o blasfemie ce nu putea fi tolerată.

O campanie electorală în care oponenții politici trebuiau zdrobiți, la figurat și, foarte adesea, la propriu, nu putea să se împiedice de o măruntă și ilegitimă aniversare.

Vestea bună este că regimul comunist moldovean este bolnav: are frisoane, este bântuit de friguri și, în consecință, calcă în picioare cu cizma toate convențiile internaționale, principiile de bună vecinătate, normele minime democratice și interesele unor relații strânse cu Uniunea Europeană. Altfel spus, acționează deliberat și cu dispreț împotriva intereselor fundamentale ale propriilor cetățeni, cetățeni pe care dorește să-i țină în continuare prizonieri în propria țară, departe de Europa civilizată în care aceștia ar avea tot dreptul, istoric și cultural, să se întoarcă.

Tot ei, acești cetățeni, dețin însă și remediul, tratamentul la boala care macină societatea moldavă. Soluția este simplă, democratică: votul.

Cetățenii moldoveni vor decide dacă doresc să prelungească starea nesănătoasă care îi macină de ani de zile sau vor dori să administreze un vaccin nou, de tip european. Depinde numai de ei.

Sesizat de cetățenii români batjocoriți de autoritățile moldave la frontiera de peste Prut, Guvernul României și-a manifestat foarte diplomatic, citez, „preocuparea și îngrijorarea” cu privire la ce se întâmplă dincolo de sârma ghimpată și a cerut explicații.

Ce explicații? Doar explicații?!

Aș spune că este un lucru bun faptul că în situații de criză economică Guvernul român își păstrează umorul și „eficacitatea” – ați sesizat ghilimelele – acțiunii politicodiplomatice. Cetățenii români așteaptă însă acțiune fermă și implicare responsabilă.