Tudor Udriștoiu

## **Domnul Tudor Udriștoiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătății”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Cred că este numai primul episod, probabil că voi prezenta, de-a lungul timpului, un serial asupra problemelor de sănătate din țara noastră, care sunt foarte multe.

Profit, în prima declarație, de această aniversare de către întreaga comunitate internațională a zilei de 7 aprilie ca Ziua Sănătății, care se serbează din anul 1950 prin hotărârea primei Adunări Mondiale a Sănătății din 1948.

Campania asociată evenimentului din 2009, precum am mai auzit, are drept slogan „Salvați vieți! Asigurați securitatea spitalelor de urgență!” și are ca scop de a influența guvernele, finanțatorii, ONG-urile, instituțiile de sănătate în sensul pregătirii superioare a sistemelor de îngrijire a sănătății pentru a răspunde situațiilor de urgență.

Premisele de lucru pentru Ziua Mondială a Sănătății din acest an au fost determinate de câteva realități contemporane: cantitatea de situații de urgență și dezastre care este în creștere la scară mondială – această tendință se va menține și în viitor din cauza accentuării urbanizării, care aglomerează populația în locații adesea nesigure –, precum și de consecințele schimbărilor climatice. Existența unor servicii medicale funcționale este crucială pentru salvarea de vieți omenești în cazul unui dezastru. Ei bine, aceste lucruri se bazează și pe raportul OMS din 2008 privind starea de sănătate la nivel mondial, care a lansat o serie de concluzii foarte importante.

Inegalitatea dintre țări privind rezultatele sistemelor de sănătate și accesul la îngrijiri medicale s-a accentuat în ultimii 30 de ani. Un exemplu: cheltuielile personale pentru sănătate împing anual cel puțin 100 de milioane de oameni către pragul sărăciei, în timp ce pe plan mondial cheltuielile publice variază între 20 și 6.000 de dolari americani/locuitor/an.

Speranța de viață în statele cele mai dezvoltate este cu 40 de ani mai mare decât în statele cele mai sărace. Citez:

„În multe privințe, reacțiile sectorului de sănătate în fața evoluțiilor globale au fost inadecvate și naive”, fiind incapabile să evalueze nevoile și să elaboreze soluții globale, devenind tot mai „fragmentate și lipsite de coerență.”

Aș spune că pe această direcție noi ne situăm cu cinste, neavând coerență de felul nostru în foarte multe măsuri, planificând totul de azi pe mâine.

Aș vrea să subliniez, în materie de sănătate, faptul că, la ora asta, nu avem nicăieri în sistemul nostru legislativ o definiție coerentă a principalelor profesii angajate, cum ar fi cea de medic și de asistent medical.

Ultima concluzie importantă: situația actuală nu corespunde cu spiritul Declarației de la Alma-Ata, unde, în urmă cu 30 de ani, au fost semnate acordurile mondiale asupra sănătății în care se prevedea necesitatea accesului egal la îngrijirea medicală.