Mircea Dan Geoană

Domnule președinte, Stimate colege, Stimați colegi,

Evident că acest proiect de lege încearcă să readucă un anumit tip de normalitate politică, administrativă, financiară, bugetară, inclusiv în relația cu partenerii noștri financiari internaționali, dar îndrăznesc să adresez o solicitare Guvernului și colegilor din Senat: subiectul unui program național care să continue cel mai de succes program de fonduri structurale europene din România, faimosul program numit Măsura 322.

Sute și mii de comunități rurale din România au întocmit proiecte eligibile, au cheltuit bani pe consultanță, au creat speranțe în rândul comunităților din întreaga țară.

Banii europeni alocați acestui program au fost epuizați. S-au absorbit sută la sută. Nu știu câte programe europene au avut atât de mult succes și atât de multă performanță din partea administrației publice locale din România. Un număr de câteva sute de proiecte au fost declarate câștigătoare, eligibile, fără finanțare.

Aș dori să adresez și pe această cale o solicitare de a încerca să avem și în România ceea ce alte țări europene au făcut: continuarea cu resurse naționale a unui program european ale cărui resurse au fost epuizate. În loc să încercăm să facem, așa cum Guvernul anterior a încercat să creeze, un megaprogram – creat mai degrabă din iluzia că există finanțare –, să încercăm să vedem, în măsura resurselor noastre, dacă Guvernul ar putea să aloce resurse naționale pentru continuarea Măsurii 322, în ordinea listei aprobate pe criterii obiective. Și vreau să vă asigur că acest lucru – care a fost făcut și de Polonia, și de Spania, în alte situații – va fi extrem de bine primit la Bruxelles. Atunci când România și Guvernul României se vor duce din nou la Bruxelles, cerând ceea ce cere și prim-ministrul Ponta în mandatul pentru Consiliul European, mai multă flexibilitate în reorientarea de bani structurali europeni și de coeziune către alte proiecte față de destinațiile inițiale, vreau să vă asigur că la Bruxelles vom avea mult mai mult succes atunci când vom demonstra că un program european de succes a fost continuat cu bani naționali, cu banii contribuabilului român.

Este o pledoarie pentru comunitățile rurale din România. Acolo nu mai există culoare politică. Acolo există, pur și simplu, oameni gospodari, primării care și-au făcut treaba, oameni care arată că pot să absoarbă bani europeni, și cred că Guvernul României are obligația de a continua să finanțeze acest tip de program.

Sunt de acord cu terminarea practică a PNDI, care a fost creat de o manieră total politică și total aberantă din punct de vedere bugetar și financiar, dar am solicitarea, în principal către ministrul finanțelor publice și către miniștrii pe orizontala acestui subiect, să se aplece asupra acestui subiect.

Sunt bani cheltuiți, sunt speranțe năruite. Este păcat de Dumnezeu să nu dăm o injecție de resurse mediului rural românesc, cu efecte multiplicatoare pe tot ce înseamnă creștere economică, dezvoltare și ridicarea satului românesc în general!