Vasile Mocanu

## **Domnul Vasile Mocanu:**

„Inteligența românească trebuie mereu confirmată mai întâi afară?”

Una dintre problemele acute ale României, dar pe care nimeni din cei care ar trebui să fie preocupați nu o ia în seamă, este aceea că, pe de-o parte, inteligența românească migrează spre alte zări, iar, pe de altă parte, cea care rămâne în țară nu este tratată cum ar trebui. Mereu se găsesc șefi care cred că doar ei sunt posesorii inteligenței și adevărului absolut, dar ei, săracii, sunt puși acolo nu pentru că năpârlesc de atâta inteligență și profesionalism, ci pentru că s-au gudurat pe lângă un lider al unui partid aflat la putere. Din fericire, inteligența care a mai rămas în țară are parte de recunoaștere tot peste hotare, unul dintre locurile favorite ale românilor fiind Salonul Internațional al Invențiilor, Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva, unde ai noștri sunt mereu în top. De exemplu, anul acesta, pentru prima dată în istoria Salonului, s-a întâmplat ca un grup de inventatori să ia a treia oară marele premiu. Iar aceștia sunt români! După cum la actuala ediție a Salonului cercetătorii și inventatorii români au fost distinși cu 17 premii speciale, 18 medalii de aur, opt medalii de argint și patru medalii de bronz. Un rezultat la care nu reușesc să ajungă națiuni de renume, dar care s-au specializat mai mult în cumpărarea de inteligență decât de cultivarea ei.

Un moment de glorie a fost astfel și pentru ministrul Costoiu: practic, toate cele 30 de invenții prezente la Geneva, 24 sub auspiciile Ministerului Educației Naționale, în cadrul unui stand național cu o suprafață de 32 m[2] , și șase înscrise în regim independent, au fost premiate.

Deci, dacă se vrea, iată că se poate. Oare domnul Costoiu nu le-ar fi putut spune și dânsul celor 30 de expozanți că nu sunt bani și pentru ei? N-ar fi putut să privească, așa cum au făcut guvernările anterioare, cu toată detașarea încercările inventatorilor români de a ieși din anonimatul românesc, care a căzut peste cercetarea noastră ca o plapumă de plumb peste reactorul de la Cernobîl?

Știm din Biblie că încă de pe vremea lui Iisus se spunea că nimeni nu e profet în țara lui. De ce însă mereu trebuie ca recunoașterea valorilor noastre să vină doar din exterior? Inteligența trebuie recunoscută mai întâi în afara țării. Hărnicia, priceperea, la fel. Până și resursele noastre naturale sunt privite mai bine în afară decât de posesorii lor de-o eternitate.

Oare n-ar fi timpul să ne părăsească toți aceia care nu sunt în stare să recunoască valorile acestui neam nici dacă dau nas în nas cu ele? Pentru că recunoașterea unei valori nu poate fi făcută decât tot de către o valoare, după cum un diamant căzut în noroi nu poate fi recunoscut decât de către un cunoscător, care nu-l va confunda cu un ciob de sticlă oarecare. Însă și pentru asta avem nevoie de voință politică...

DUPĂ PAUZĂ