Vasile Nedelcu

## **Domnul Vasile Nedelcu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „Românii – între presiunile crizei și haosul guvernării”.

Stimați colegi,

Nu am ales întâmplător titlul declarației mele politice de astăzi, fiindcă dacă cineva mi-ar fi spus că România va ajunge, la 20 de ani de la prăbușirea regimului totalitar, la situația stupefiantă cu care ne confruntăm astăzi, adică aceea în care cetățenii ei se află la cheremul unui guvern a cărui singură performanță este aceea de a nu face nimic, l-aș fi contrazis cu toată puterea.

Din păcate însă, în România realitatea depășește cu mult ficțiunea. Cum altfel am putea caracteriza ceea ce ni se întâmplă de 8 luni încoace?

Domnul Boc ne declara, de pildă, cu ceva timp în urmă, că a făcut în jumătate de an mult mai mult decât premierul Tăriceanu în doi ani. Ca să faci o astfel de afirmație trebuie să fii cel puțin naiv sau complet lipsit de pragmatism politic.

Dar să vedem cum arată România actualilor guvernanți.

Conform art. 47 alin. (1) din Constituția României, statul este responsabil pentru dezvoltarea economică a țării, lucru care, în momentul de față, rămâne doar un deziderat, aceasta fiind, mai degrabă, consecința unor presiuni externe, puterea legislativă este demonizată și aruncată în derizoriu, justiția este proiectată în haos, iar salariații își mențin locul de muncă sau sunt promovați în funcție de apartenența politică la partidele aflate la putere.

Și pentru că tot a venit vorba despre politic, atrag atenția că politizarea excesivă a administrației locale ar trebui să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad. De ce? Pentru că ea reprezintă principalul factor de blocare a activității, adică, în realitate, de blocare a reformei. Niciun funcționar din administrația publică, fie că face sau nu parte din conducerea direcțiilor deconcentrate, nu mai este motivat să muncească când asupra lui se exercită presiuni politice. În optica Guvernului Boc, descentralizare înseamnă, de fapt, politizare, adică ingerință în treburile comunităților locale.

Întrebarea care se pune este: Unde vom ajunge cu astfel de mentalități?

Analizând acțiunile Guvernului PD-L–PSD, în traducere Guvernul Băsescu–Boc, constatăm că principalul său obiectiv pare să aibă în vedere nu găsirea unor soluții pentru diminuarea crizei economice, ci menținerea românilor într-o perpetuă stare de stres.

După încheierea acordului cu FMI, premierul, în deplină consonanță cu șeful statului, nu încetează să-i amenințe ba cu micșorarea salariilor, ba cu concedieri masive ale bugetarilor, apoi anunță că își asumă răspunderea pentru pachete de legi care, dată fiind importanța și impactul covârșitor asupra unor generații de acum înainte, ar fi trebuit supuse unor serioase și aprofundate dezbateri publice și, evident, parlamentare.