Victor Socaciu

## **Domnul Victor Socaciu:**

Ideea este că s-au străduit, numai că nu le-a și ieșit în totalitate.

M-aș mai lega însă și de un lucru, care cred eu că este foarte important, pentru că a fost vehiculat și s-a făcut tam-tam în mass-media privind depolitizarea celor două instituții publice, Radioul și Televiziunea Română. Și mă așteptam, în acest sens, ca partidul aflat la putere, care a făcut acest zgomot mediatic poate fără precedent în ultimii cinci ani și ceva, să trimită în consiliile de administrație oameni care nu sunt partizani ai PDL. Ei bine, nu s-a întâmplat acest lucru. Toți cei nominalizați aparțin fie celor care stau în umbra marilor corifei de la putere, fie sunt oameni – chiar partizani – înscriși, înregimentați în PDL.

Ieri, în ședința comună a Comisiilor pentru cultură ale Camerei Deputaților și Senatului, s-a întâmplat însă un lucru care este de relevat, și anume faptul că, după ce au fost avizați toți membrii propuși de către partide, aflăm cu stupoare că unul dintre membrii propuși de PDL este atacat chiar din interiorul PDL-ului, privind „șpăguirea” aparițiilor la televiziune.

Sigur că din acest lucru, din acest mesaj, ni se transmite ceva destul de interesant. Conducerea PDL știa de această întâmplare legată de persoana domnului deputat Mihai Boldea și de persoana în cauză, propusă și desemnată pentru a fi membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune, cu toate acestea, a păstrat și chiar a propus Parlamentului României ca această persoană să facă parte din Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune.

În această situație, aș vrea să înțeleg, sunt obligat să înțeleg că, de acum înainte, ca să apărem la Televiziunea Română, va trebui să cotizăm. Să cotizăm, firește, la PDL. Probabil că politicienii cu 1.000 de euro, așa cum avem exemplul dat de Mihai Boldea, probabil că oamenii de afaceri cu vreo 5.000 – 10.000 de euro, iar bieții artiști, care știm că au buzunarele cam goale, măcar cu vreo 500 de euro pentru PDL.

Îmi amintesc că, în perioada interbelică, puterea de atunci susținea un îndemn al societății, în care se spune – foarte frumos, de altfel – „Dă un leu pentru Ateneu!” Iată că astăzi suntem în situația în care puterea propune societății române un nou îndemn: „Dă un ban pentru Modrogan!”

Foarte interesant!