Viorel Hrebenciuc

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## „Logica partizană a comasării alegerilor în 2012”

În țările Uniunii Europene regula este aceea de a diferența alegerile locale de cele naționale, subiectele și responsabilitățile implicate de cele două tipuri de alegeri fiind, evident, diferite. Argumentele invocate în sprijinul comasării sunt relative: economisirea unor resurse – nu s-a făcut niciun calcul prealabil, cifrele avansate și preluate de media reprezentând estimări subiective ale unor politicieni; blocajul administrației în perioada campaniilor electorale reprezintă o altă explicație oferită, și aceasta având la bază argumente politice, și nu o analiză obiectivă cu privire la funcționarea administrațiilor locale în perioada campaniilor electorale precedente. Argumentul „economiei” nu funcționează: democrația costă, pentru că alegerile libere, cu tot ceea ce înseamnă acestea, presupun costuri. Argumentul „blocajului administrativ” funcționează parțial, doar acolo unde administrațiile au fost excesiv politizate, funcționarii administrativi devenind în primul rând funcționari politici, însă la acest punct Guvernul și Coaliția de la putere au propria lor responsabilitate.

Dintre argumentele în defavoarea comasării putem enumera: lipsa unor studii de impact prealabile, limitarea competiției electorale, dificultatea votanților în a gestiona un număr mai mare de buletine de vot, confuzia între tipurile de mesaje ale candidaților (la nivel local alegerile se vor transforma în proporție de 80-90% în „alegeri locale”), politizarea votului în dezavantajul prezentării proiectelor locale ale candidaților, transferarea votului local spre candidații parlamentari, în funcție de anumite interese pe termen scurt (între care repartizarea subsidiilor și negocierea unor poziții vor reprezenta puncte de interes). Și lista sintetică cu acest tip de considerente poate continua, indicând fragilitatea argumentelor celor care s-au pronunțat necondiționat pentru susținerea comasării alegerilor.

* Nu în ultimul rând, această idee a comasării reflectă criza raportului partidelor de la putere cu electoratul și cu societatea civilă, o sleire a legăturilor lor cu grupurile sociale specifice, pe baza cărora și-au construit identitatea electorală, dar și o slăbire a legitimității și a capacității lor de mobilizare.