Are cuvântul în continuare domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea, pentru a da răspuns moțiunii PDL-ului.
Domnule viceprim-ministru, aveți cuvântul.
## **Domnul Liviu Nicolae Dragnea** – _viceprim-ministru,_
_ministrul dezvoltării regionale și administrației publice_ **:**
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Aș vrea să încep intervenția mea cu un citat din domnul Emil Boc, fostul prim-ministru al Guvernului României și fostul președinte PDL: „Descentralizarea este în fapt o aplicare a principiului subsidiarității, potrivit căruia decizia trebuie să fie luată de autoritățile cele mai apropiate de cetățean. Reprezentanții autorităților din teritoriu știu mult mai bine cum să rezolve problemele din sănătate, educație, sport, agricultură, sub raportul competențelor, decât autoritățile centrale de la București. Ne păstrăm...” – spunea domnul Emil Boc – „...la nivel național competențele de verificare, control și de standarde naționale, care sunt urmărite să se aplice peste tot în țară într-o manieră unitară și potrivit prevederilor legale.”
De asemenea, domnul Emil Boc mai spunea: „Până la sfârșitul anului trebuie să elaborăm toate actele normative suplimentare, care vor da posibilitatea ca de la 1 ianuarie și
din punct de vedere financiar descentralizarea să fie definitivă.”
Am citat din declarațiile oficiale ale fostului prim-ministru, domnul Emil Boc, actual primar al municipiului Cluj-Napoca și beneficiar al procesului de descentralizare.
Împărtășesc în totalitate această poziție exprimată de președintele de atunci al Partidului Democrat Liberal și am făcut acest exercițiu de memorie pentru a sublinia că, în pofida unor divergențe de ordin politic, putem fi de acord în privința descentralizării.
Am inițiat, așa cum știți, consultări cu toate grupurile parlamentare, înainte de angajarea răspunderii Guvernului pe acest proiect de lege, am ascultat cu atenție toate propunerile și observațiile care s-au făcut pe marginea proiectului și am încercat, împreună cu miniștrii din Guvern și cu echipa de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, să includem cât mai multe dintre ele în versiunea finală a actului normativ.
Am citit cu aceeași atenție și rigoare și textul moțiunii simple depuse de Grupurile parlamentare ale PDL și PP-DD. Prima constatare pe care am făcut-o a fost că textul a fost scris de mai multe grupuri.
Primul grup susține că se face prea multă descentralizare, pentru că vom da prea multă putere aleșilor locali.
Un al doilea grup spune că se face prea puțină descentralizare, pentru că nu se dau suficienți bani în teritoriu.
Un al treilea grup spune că descentralizarea nu trebuie făcută deloc, pentru că astfel feudalizăm România.
Un al patrulea grup susține, printre rânduri, că descentralizarea e bună, dar că ar trebui s-o facă PDL, pentru că se pricepe mai bine, deși nu a făcut nimic atunci când a fost la guvernare. Și, dacă tot vorbim de Legea-cadru a descentralizării și de aceste celebre proiecte-pilot, nu reușesc să înțeleg de ce în șapte ani de zile n-au reușit să facă măcar într-un județ un proiect-pilot, ca să depășim și această critică.
Și un al cincilea grup, care a participat la consultările pe care le-am inițiat și care a venit cu propuneri, și a participat efectiv la îmbunătățirea proiectului de lege, dar cu toate astea a semnat moțiunea.
Nu știu dacă domnul Mircea Toader e în sală, cred că nu. Domnul Toader mi-a furnizat două amendamente, care au fost incluse în forma finală a legii, cel cu porturile și cel cu standardele de cost, și a și participat la construcția acestui proiect pe care acum văd că îl contestă.
În aceste condiții, mărturisesc că îmi vine greu să formulez un răspuns la atâtea grupuri cu opinii atât de divergente, dintre care multe sunt chiar contradictorii, dar voi încerca să răspund cu toată seriozitatea la obiecțiile menționate în moțiune și în limita timpului care mi-a fost acordat.
Având în vedere divergența atât de mare a opiniilor care se regăsesc în această moțiune, cred că ar fi bine să explic de la bun început ce este descentralizarea și de ce avem nevoie de descentralizare, astfel încât să fim siguri că ne raportăm cu toții la același subiect și la aceleași înțelesuri.
Descentralizarea este parte din procesul de reformă a administrației publice, prin care, într-adevăr, o serie de competențe administrative sunt transferate, împreună cu toate resursele umane, logistice și financiare, de la nivelul administrației centrale către nivelurile corespunzătoare din administrația locală, la care acele competențe pot fi exercitate în mod eficient.
Prin urmare, celor care se tem că unitatea statului ar avea de suferit sau că România ar fi în pericol să-și piardă caracterul de stat unitar le spun că vorbim de transferul unor competențe administrative în interiorul aceluiași stat, că descentralizarea nu afectează nici capacitatea de legiferare a statului român și nu afectează nici unitatea statului român.
Dacă ne propunem să facem o administrație care să ne permită o funcționare mai bună nu înseamnă că punem în pericol unitatea statului, ba dimpotrivă.
Țări precum Franța, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Olanda, Grecia, Suedia și altele au rămas state unitare și sunt state puternice și după ce au trecut printr-un proces de descentralizare administrativă similar celui prin care urmează să treacă România. Nu s-au divizat, nu s-au dezintegrat, nu s-au feudalizat și, cu atât mai puțin, nu s-au baronizat în urma descentralizării.
De aceea, le recomand colegilor de la PP-DD și PDL să renunțe la termenul de feudalizare sau cel puțin să nu-l mai folosească în asociere cu termenul de descentralizare.
Dacă descentralizarea ar însemna feudalizare, așa cum spuneți dumneavoastră, ar însemna că toată Europa este feudalizată, pentru că toate sistemele administrative din statele Uniunii Europene, de o mărime rezonabilă, funcționează în mod descentralizat și funcționează bine. Și ar fi cel puțin ridicol să susții că, de exemplu, o țară cu o conștiință națională atât de puternică precum Franța, care încă traduce computer cu _ordinateur_ , ar fi o țară feudalizată.
Descentralizarea înseamnă și autonomie locală administrativă, iar prin... și citez acum: „prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în cadrul legii”, subliniez, „în cadrul legii, în nume propriu și în interesul comunităților locale o parte importantă a treburilor publice”. Am citit, practic, definiția autonomiei locale din Carta europeană a autonomiei locale, care a fost ratificată inclusiv de țara noastră.
Prin urmare, descentralizarea se face în baza legii naționale și în interesul comunităților locale.
Ajungem, astfel, la a doua întrebare: de ce avem nevoie de descentralizare?
Unu. Avem, în primul rând, nevoie de descentralizare pentru că actuala administrație din România este, și citez din moțiunea dumneavoastră, „fracturată, neunitară și risipitoare, fiind supusă unor norme legislative mult prea stufoase și contradictorii”. Aici suntem de acord. Iar dacă ceva funcționează prost, așa cum spuneți dumneavoastră, și ea funcționează prost de atâția ani de zile, atunci trebuie să facem o schimbare pentru a îmbunătăți lucrurile.
Iată de ce avem nevoie de descentralizare, pentru ca administrația din România să nu mai fie fracturată, să nu mai fie atât de risipitoare și, cum bine ați subliniat în moțiunea dumneavoastră, să nu mai fie neunitară.
În al doilea rând, avem nevoie de descentralizare pentru că o comunitate va avea întotdeauna mai multă grijă de bunurile proprii decât altcineva din afara comunității.
Un primar nu va permite niciodată ca cinematograful din localitatea sa, dacă este în patrimoniul său, în localitatea sa, unde vin și se simt bine cei care l-au votat, să fie transformat într-o gogoșărie sau o cofetărie, cum se întâmplă în actualul sistem centralizat.
Funcționarul de la București nu suferă deloc de faptul că, astăzi, la cinematograful din Botoșani, de exemplu, este înființată o cofetărie sau că la cinematograful din Focșani, unde a fost organizat un club, patronul a dat în judecată
RADEF-ul, a și câștigat la prima instanță și, practic, acel imobil atât de bine administrat de sistemul centralizat va fi pierdut din averea statului și va intra în averea privată.
Un președinte de consiliu nu va permite niciodată ca un monument istoric, care reprezintă mândria comunității care l-a ales, să ajungă în starea de deteriorare în care au ajuns, în actualul sistem centralizat, cele mai multe dintre palatele copiilor, casele de cultură, monumentele culturale și istorice de interes local.
Funcționarul de la București nu cunoaște și nici nu poate înțelege cât de importante sunt simbolurile culturale și istorice care definesc identitatea și mândria unei comunități locale.
Un ales local va fi întotdeauna mai preocupat de calitatea actului medical din spitalul în care se tratează comunitatea sa și inclusiv membrii familiei sale. El nu poate rămâne indiferent dacă acolo apare o problemă, pentru că el se întâlnește cu cetățenii din comunitate pe stradă și în audiențe și trebuie să răspundă în fața lor pentru acea problemă și, mai ales, pentru felul în care o va soluționa.
Un președinte de consiliu județean sau un primar nu va permite niciodată ca taberele școlare din județul lor, unde ar trebui să-și petreacă vacanțele copiii celor care l-au ales, să ajungă în starea groaznică în care se află astăzi.
Funcționarul de la București nu va fi la fel de preocupat ca și alesul comunității de condițiile în care copiii dorm, mănâncă și se spală în aceste tabere școlare decât în situația cu totul excepțională în care acolo, întâmplător, s-ar afla și copilul său.
În al treilea rând, avem nevoie de descentralizare pentru că aleșii locali lucrează cu oameni reali, nu cu oameni statistici, cum lucrează funcționarii din ministerele de la București.
Un primar sau un președinte de consiliu lucrează cu oameni reali, care suferă, care au necazuri și care au nemulțumiri, iar oamenii reali au priorități și te pot trage la răspundere dacă nu-ți faci bine treaba.
În schimb, funcționarii de la București lucrează cu oameni statistici, care sunt, de fapt, niște cifre reci, iar oamenii din statistici nu suferă, nu au necazuri, nu sunt nemulțumiți, nu te trag la răspundere și, mai important decât toate la un loc, oamenii din statistici nu protestează.
Oamenii din statistici doar intră și ies din sistem, cum nefericit s-a exprimat un fost prim-ministru, ilustrând însă atât de bine deficiențele actualului sistem centralizat.
De aceea avem nevoie de descentralizare, stimați colegi, pentru că în România trăiesc oameni reali, iar scopul nu e de a stabili câți intră și câți ies din sistem, ci cum trăiesc acești oameni reali și care este calitatea serviciilor publice pe care le primesc.
De aceea avem nevoie de descentralizare, pentru ca cei care iau decizii despre viața acestor oameni să aparțină comunităților lor, ca să-i poată asculta și ca să le cunoască necazurile și prioritățile reale, nu doar cele din statistici, cum se întâmplă, de 20 și ceva de ani, în țara noastră.
În al patrulea rând, avem nevoie de descentralizare pentru că vrem democrație, iar democrația înseamnă controlul cetățenilor asupra celor care iau decizii ce le influențează viața.
Pronunțăm des cuvântul „democrație”, însă de cele mai multe ori nu înțelegem sau uităm sensul de bază al acestui concept.
Democrația nu înseamnă doar distribuția puterii prin vot, ci, în primul rând, exercitarea puterii de către cetățeni.
Ce valoare are astăzi votul cetățenilor din România dacă, indiferent cum votează ei la alegerile locale, deciziile de la ei din comunitate sunt mereu luate de cineva străin de problemele lor?
Cum pot exercita puterea membrii unei comunități dacă cel care ia decizii în privința lor nu depinde de votul lor, ci de pixul șefului său de la București?
Cum putem vorbi de democrație în adevăratul său înțeles dacă cel care a fost votat de comunitate și învestit cu voința concetățenilor săi nu poate face nimic în cazul în care un șef de la București ia decizii care afectează comunitatea respectivă?
Iată de ce avem nevoie de descentralizare, ca să redăm cetățenilor puterea de a participa la deciziile care îi privesc în mod direct.
Să le redăm puterea care le-a fost luată în timpul regimului comunist, când totul se decidea la vârful îndepărtat al Guvernului de la București.
În al cincilea rând, avem nevoie de descentralizare pentru că o comunitate reacționează și se dezvoltă mult mai repede când lanțul decizional este mai scurt, iar cei care iau decizii sunt de acolo, din comunitatea respectivă.
O comunitate locală poate reacționa mai repede în situații de criză dacă lanțul decizional este mai scurt. O aprobare pentru cetățeni sau pentru oamenii de afaceri se va obține mai repede dacă va fi nevoie de mai puține ștampile, iar un proiect de dezvoltare, o investiție locală va fi inițiată mult mai repede dacă va fi nevoie de mai puține semnături.
Toate lucrurile se pun mai repede în mișcare dacă decidenții sunt mai puțini și, mai ales, dacă fac parte din comunitatea pentru care iau decizii.
În al șaselea rând, avem nevoie de descentralizare pentru că aleșii locali construiesc la ei acasă, pentru comunitatea din care fac ei înșiși parte.
Un ales local este mai interesat să construiască un județ sau un oraș frumos, pentru că și el locuiește în acel județ sau oraș.
Funcționarul de la București nu este foarte interesat de acest lucru, iar atunci când construiești la tine în comunitate ești mai interesat să obții finanțări europene pentru proiectele de dezvoltare din comunitatea ta.
Programul operațional regional, care este administrat și coordonat de ministerul pe care îl conduc, a înregistrat cel mai ridicat nivel de absorbție de fonduri europene, a adus, în acest an, aproape un miliard de euro, peste 46% rată de absorbție, și asta în primul rând pentru că este cel mai descentralizat program de acest fel, iar aleșii locali au fost mult mai interesați decât funcționarii din ministere să obțină bani pentru dezvoltarea comunităților lor.
Am ținut să vă citesc definiția descentralizării și să vă rezum principalele motive pentru care avem nevoie de descentralizare, întrucât, cu tot respectul, am constatat că, poate din grabă, în moțiune sunt unele afirmații care denotă o necunoaștere a termenilor de bază referitori la descentralizare.
Știu că în cele două grupuri parlamentare sunt și buni specialiști în administrație publică și îmi vine greu să cred că acele persoane au participat la scrierea moțiunii, pentru că nu cred că ar fi putut să facă atât de grave confuzii.
Se spune în moțiune, ca și cum s-ar prevesti un mare dezastru pentru România, că prin descentralizarea pe care o avem în vedere ar avea loc o redistribuire de competențe administrative și financiare de la ministere către structuri de specialitate din teritoriu, schimbându-se doar subordonarea.
Mai mult, se spune că un astfel de proces ar fi o descentralizare ascunsă a deciziei.
Stimați colegi,
Exact asta înseamnă descentralizare administrativă, exact despre acest transfer al competențelor de la ministere către structurile locale vorbim de 23 de ani și nu este o descentralizare ascunsă a deciziei, cum spuneți dumneavoastră. Nu ne ferim s-o afirmăm, ne-o asumăm, este o descentralizare la vedere, făcută la lumina zilei și scrisă explicit în textul proiectului de lege.
Da, asta ne dorim și asta am urmărit, asta am trecut și în Programul de guvernare, transferul de competențe administrative și financiare de la ministere către structurile locale. Asta înseamnă descentralizare și asta s-a făcut peste tot în Europa, așa funcționează un sistem administrativ modern și european.
Dacă asta vă deranjează înseamnă că preferați actualul sistem administrativ din România, care încă funcționează după modelul moștenit din timpul regimului comunist.
Dacă asta vă doriți, ca România să funcționeze în continuare aproape ca un stat comunist, cu un sistem puternic centralizat, în care cetățenii să nu aibă nimic de spus în legătură cu ce se întâmplă în comunitatea lor, atunci spuneți-o răspicat, spuneți deschis că preferați mai mult sistemul administrativ comunist decât cel european. Eu voi respecta opinia dumneavoastră, chiar dacă nu o împărtășesc absolut deloc.
Am observat apoi că în moțiune se face confuzie între termenul de „descentralizare” și cel de „deconcentrare”.
Spuneți în moțiune că „prin proiectul de lege serviciile deconcentrate subordonate ministerelor devin servicii deconcentrate în subordinea consiliilor județene”.
Stimați colegi,
Asta e o confuzie foarte gravă. „Deconcentrarea” și „descentralizarea” sunt doi termeni total diferiți, cu înțelesuri diametral opuse.
Cu toată prietenia, vă spun că nu puteți vorbi nici măcar metaforic de servicii deconcentrate în subordinea consiliilor județene.
Deconcentratele sunt parte a administrației publice centrale, cum o spune și numele lor, „deconcentrate”.
Astfel de structuri nu pot fi în subordinea consiliilor județene, întrucât acestea sunt parte a administrației publice locale.
Deci, inevitabil, dacă actualele deconcentrate trec la consiliile județene, ele încetează să mai fie structuri deconcentrate și devin instituții descentralizate.
Totuși, eu presupun că la asta ați dorit să vă referiți când ați spus că deconcentratele ministerului devin servicii descentralizate, nu deconcentrate și poate a fost o greșeală generată de graba scrierii moțiunii.
Vreau să vă citez, de asemenea, un principiu general, care a stat la baza proiectului de lege și care este cel al subsidiarității, care este enunțat destul de clar și în Carta europeană a autonomiei locale, la punctul 3 din articolul 4: „Exercițiul responsabilităților publice trebuie, de manieră generală, să revină de preferință acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni” și, atenție la ce urmează, „la atribuirea unei responsabilități către o altă autoritate trebuie să se țină seama de amploarea și de natura sarcinii, precum și de cerințele de eficiență economică”. Și spun asta pentru că una din criticile din moțiune se referă la faptul că prin această lege s-ar transfera prea multe atribuții și putere către președinții de consilii județene și prea puține către primari.
Așadar, ce ne spune Carta europeană a autonomiei locale? Ne spune că atribuțiile trebuie descentralizate la nivelul cel mai apropiat de cetățean, dar ne mai spune ceva, că trebuie să se țină seama de amploarea și de natura sarcinii.
Așadar, e evident că o competență de planificare strategică județeană nu poate fi transferată la nivelul unei localități.
Ar fi fost imposibil să transferăm totul în sarcina primarilor, pentru că am fi ajuns, de pildă, în situația în care în loc să avem 42 de direcții... 41 de direcții județene de sănătate publică plus cea a municipiului București, să avem 3.222 de direcții de sănătate publică, adică pentru fiecare localitate câte o direcție de sănătate publică.
Despre politizarea funcțiilor, ați acuzat președinții de consilii județene, pe toți, inclusiv pe cei de la PDL, că vor avea, prin descentralizarea USL, libertatea de a alege și numi, în locul miniștrilor, conducătorii instituțiilor care vor fi descentralizate.
Vreau să vă citesc o altă prevedere din Carta europeană a autonomiei locale, care, repet, este o lege ratificată de România: „Fără a aduce atingere dispozițiilor generale prevăzute de lege, autoritățile administrației publice locale trebuie să poată stabili ele însele structurile lor administrative interne, în vederea adaptării acestora la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente”.
Deci, dacă dumneavoastră, stimați colegi, considerați că principiile fundamentale, după care se administrează statele europene, generează epurări politice și favorizează clientela, rezultă, în mod logic, că nu sunteți de acord cu intrarea României în Uniunea Europeană.
Vă respect și această opinie chiar dacă nu sunt deloc de acord cu ea.
De asemenea, vreau să vă spun – și vă spun cu toată colegialitatea – că este jignitor ce ați scris în moțiune despre aleșii locali, pe care i-ați amestecat, la grămadă, într-un așa-numit aparat de furat voturi.
Este jignitor la adresa acelor oameni care ocupă funcții în administrația publică locală, dar, mai mult decât atât, e jignitor la adresa celor care i-au votat în aceste funcții, și anume cetățenii din comunitățile lor.
Atunci când îi jigniți pe acei aleși, făcându-i „infractori”, „baroni” sau „feudali”, jigniți, de fapt, alegerea pe care au făcut-o cetățenii din comunitățile lor.
Atunci când vă referiți la aleșii locali, spunând că sunt „baroni”, „feudali” sau alte epitete, îi jigniți și pe colegii dumneavoastră de partid, pe domnul Emil Boc de la Cluj, pe domnul Gheorghe Falcă și pe domnul Ionel Dumitrel de la Arad, pe domnul Ioțcu de la Arad, pe domnul primar Gheorghe Ștefan de la Piatra-Neamț, pe domnul Mircea Hava și pe domnul Ioan Dumitrel de la Alba, pe domnul Constantin Hogea de la Tulcea, pe domnul Gabriel Buliga de la Târgoviște și pe toți aleșii locali ai PDL sau PP-DD.
Eu îi respect pe acești primari și președinți de consilii județene, chiar dacă sunt de la un partid advers, și îi respect pentru că ei înșiși sunt respectați, apreciați și votați de comunitățile lor.
Îi respect pentru că eu respect votul celor care au ales și le-au acordat încredere acestor oameni.
Despre tunurile imobiliare, ați afirmat în moțiune că descentralizarea va genera un nou val de tranzacții și tunuri imobiliare, că prin descentralizare se va trece averea statului din public în privat și că astfel se va naște o nouă categorie de samsari imobiliari din averea publică.
V-am dat mai devreme numai un exemplu cu ce se întâmplă cu cinematografele din România, care deja au început să treacă din avutul statului în averea privată.
În schimb, vreau să vă spun că rechinii imobiliari la care faceți referire cum că s-ar fi pregătit pentru acest moment vor avea o mare deziluzie. Legea spune clar că niciunul dintre terenurile și imobilele ce vor trece din patrimoniul instituțiilor centrale către patrimoniul comunităților locale nu poate fi înstrăinat și nu-și poate schimba destinația. Și știți bine lucrul ăsta.
De asemenea, despre securitatea națională și politicile naționale, grupul de semnatari ai moțiunii spun că România nu va mai avea politici naționale și strategii de securitate, ca și cum dacă s-a transferat un club al copiilor sau un club sportiv școlar din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului în subordinea unei primării nu mai există strategie națională pentru sport în România.
Știți bine că principiile au fost foarte clare în lege, strategiile naționale rămân la nivel central, inspecția, verificarea și controlul rămân la nivel central, singurul lucru care se descentralizează, se descentralizează competențele care țin de administrarea efectivă.
Țările de care am vorbit mai devreme s-au descentralizat administrativ și, în continuare, au politici naționale și strategii de securitate.
Despre concedierile colective, ați mai afirmat în moțiune că anticipați un abuz iminent, care va consta în concedierea colectivă pe criterii politice a funcționarilor, odată cu trecerea structurilor descentralizate către autoritățile locale.
Stimați colegi,
Vă apreciez sincera îngrijorare și grija pe care o manifestați acum pentru bugetarul gras, despre care vorbea domnul președinte Traian Băsescu atunci când erați la guvernare și le-ați tăiat salariile cu 25%.
Vă spun însă că nu aveți de ce să fiți îngrijorați în această privință, pentru că principiul fundamental al acestei Legi a descentralizării este că nimic nu se pierde, totul se transferă.
Descentralizarea înseamnă concomitent și integral transferul a trei componente: decizia, banii și oamenii.
Odată cu decizia care se transferă la nivel local, se vor transfera toți oamenii care lucrează acum în structurile deconcentrate, împreună cu toate salariile și drepturile lor și cu toate celelalte resurse financiare.
Despre studiile de impact. Un alt reproș care i se aduce acestei legi și care a fost formulat în moțiunea dumneavoastră este presupusa lipsă a unor studii de impact.
Vreau să vă aduc la cunoștință că, în 2008, în baza unui contract de consultanță pentru Ministerul Mediului, compania Deloitte a realizat un studiu de diagnostic organizațional, cu scopul îmbunătățirii principalelor structuri din subordinea ministerului, denumit Proiectul Cartea albă a descentralizării în domeniul mediului.
Una dintre recomandări este următoarea: descentralizarea completă a competențelor exercitate de structurile deconcentrate ale ministerelor de resort împreună cu bugetul și structura organizațională și bugetul la nivelul consiliilor județene, întrucât aceste structuri exercită competențe strict legate de implementarea politicilor sau strategiilor naționale și de reglementările din domeniu.
Este exact ceea ce realizăm astăzi prin Proiectul de lege privind descentralizarea.
Astfel de studii s-au realizat în multe alte programe, inclusiv în cadrul proiectelor cu finanțare europeană.
Înainte de încheiere, vreau să mă refer la o obiecție pe care eu o consider puțin neobișnuită, din moțiune, și anume de ce nu se face descentralizarea odată cu regionalizarea administrativă și cu revizuirea Constituției.
Păi răspunsul se află tot la dumneavoastră: pentru că ați contestat Legea referendumului la Curtea Constituțională, solicitând ca modificarea pragului de prezență necesar să nu aibă loc în același an în care se revizuiește Constituția României.
Din acest motiv, regionalizarea nu se face odată cu descentralizarea, așa cum prevedea calendarul nostru inițial, dar nimeni nu poate să justifice axioma pe care ați prezentat-o mai devreme, unde ați spus că întâi se face regionalizare și, după aceea, se face descentralizare.
Având în vedere însă că Guvernul și-a angajat deja răspunderea pe descentralizare, eu mizez mult pe votul dumneavoastră, anul viitor, când vom revizui Constituția și vom înființa regiuni administrative, completând astfel reforma administrativă, așa cum sugerați dumneavoastră în textul moțiunii.
Și sper că, în încheiere, explicațiile pe care vi le-am dat în legătură cu moțiunea pe care ați depus-o au risipit temerile sincere pe care le-ați avut atunci când ați redactat acest text, iar în ceea ce privește partea nesinceră a acestei moțiuni, cred că va fi mai bine lămurită de colegii dumneavoastră din administrația locală și, în special, de domnul primar Emil Boc, pe care l-am citat la începutul intervenției mele, dar și de președintele PDL, domnul senator Vasile Blaga, întrucât amândoi au fost susținători declarați ai descentralizării atunci când s-au aflat la guvernare, numai că n-au realizat-o.
În concluzie, sper că obiecțiile făcute în moțiunea simplă a Grupurilor parlamentare din Camera Deputaților ale PP-DD și PDL sunt neîntemeiate și vă recomand să votați împotriva acestei moțiuni.
Vă mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Viorel Hrebenciuc · 2 decembrie 2013 · monitorul.ai