Vlad Tudor Alexandrescu

## **Domnul Vlad Tudor Alexandrescu:**

Se împlinesc 28 de ani de când oameni curajoși, cetățeni români din Timișoara, din București, din Cluj-Napoca, din Sibiu, din Brașov și din multe alte orașe ale țării s-au ridicat împotriva dictaturii comuniste.

Au făcut acest gest de supremă responsabilitate față de țară într-un moment când soarta regimurilor totalitare nu era încă pecetluită, când aparatul de represiune al lui Nicolae Ceaușescu și al clicii lui putea încă face rău, putea încă schilodi și ucide oameni care căutau libertatea, iar sute dintre acești oameni curajoși și responsabili au fost schilodiți sau uciși în acele zile, încă și mai mulți au fost uciși și schilodiți după căderea regimului Ceaușescu, în timpul ucigașei farse a teroriștilor, farsă menită să acopere stăpânirea peste țară a eșantioanelor II și III ale Partidului Comunist și ale Securității.

Este acum un moment bun pentru a aduce un omagiu semenilor noștri căzuți în acele zile într-o luptă crudă și adevărată, pentru drepturi și libertăți fundamentale.

Este, totodată, timpul să cerem ca toți vinovații pentru măcelul din decembrie 1989 să ajungă în sfârșit în fața

justiției. În România mai sunt ochi plânși care așteaptă să vadă dreptatea. Mai sunt vinovați pentru crimele politice săvârșite în vremea dictaturii, dintre care îl amintesc aici pe dizidentul Gheorghe Ursu, ucis prin tortură în arestul Securității din București.

Este timpul, de asemenea, să vorbim despre ce a însemnat acel sacrificiu fondator al democrației noastre. Semenii noștri pieriți în zilele Revoluției au murit visând la o Românie europeană, la o Românie liberă, apărată de urgia istorică a influenței sovietice.

În 25 de ani de muncă și eforturi grele, poporul român le-a împlinit acest vis, ducând țara în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică, urcând anevoios treptele democrației și pe cele ale unei economii libere.

România nu a mai beneficiat niciodată în istoria sa de premise mai solide ale prosperității și ale securității naționale ca în acești ani. Pentru asta a fost nevoie să ne reformăm economia, sistemul politic și sistemul de justiție, pentru a respecta standardele unor cluburi din care ne-am dorit cu ardoare să facem parte, precum și valori și principii la care elita românească a visat în ani de temniță grea, înainte de a fi nimicită în închisori în anii 1950 și 1960.

Pentru aceasta ne-am revizuit Constituția în 2003, acceptând că apartenența la Uniunea Europeană vine cu beneficii, dar și cu obligații și cu cedări parțiale de suveranitate. Am avut înțelepciunea să facem alegeri istorice concrete și ferme, pentru a respecta regulile jocului european și pentru a împlini visul celor mai buni dintre noi, care au murit la Revoluție.

Acum ne aflăm din nou într-un moment de cotitură. State membre ale Uniunii Europene par să se despartă de valorile fundamentale ale nucleului dur al Uniunii. Polonia și Ungaria au ales, din păcate, calea subordonării justiției și a subminării statului de drept, care începe să aibă consecințe pe plan european.