Zeev Schwartz

## **Domnul Zeev Schwartz:**

Excelența Sa domnule Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor,

Distinși deputați,

Bună ziua și vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați acordat-o de a mă adresa de la această înaltă tribună, în această zi deosebită nu numai pentru evreii români, ci și pentru toți fiii neamului Israel, deoarece așa o comemorare a Holocaustului, indiferent în ce colț are loc, este o lumânare aprinsă în memoria victimelor nevinovate, asasinate mișelește de către naziști și aliații lor.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Mă aflu astăzi în fața dumneavoastră nu numai în calitate de președinte al Organizației originarilor din România care trăiesc în Israel, ci și ca supraviețuitor al Holocaustului, ca unul dintre cei întorși din cumplita Transnistrie.

Majoritatea dintre noi am ajuns în Israel oameni gata făcuți, cu studii superioare, bine pregătiți în meseria pe care ne-am ales-o, cu un bagaj bun de cunoștințe și de cultură și, pentru aceasta, toată cinstea României! Grupul originar din România pe care-l reprezint a înscris o pagină de glorie în istoria Israelului, țară renăscută din cenușa crematoriilor. Putem fi găsiți peste tot: în armată, în poliție, în spitale, universități, în viața culturală și agricultură și unde nu.

Dintre noi, israelienii de origine română, nu puțini au luat premiul Nobel.

În Israel trăiesc astăzi cei mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului, iar eu sunt mesagerul celor circa 280 de mii de suflete originare din România.

În numele lor și ca supraviețuitor al Holocaustului, îmi pun și astăzi întrebarea: De ce mi se cuvine? Că m-am născut evreu? Ce forțe negre au întunecat mințile acelora care au trecut Europa prin fumul crematoriilor, care au trimis milioane de evrei la moarte? Este o întrebare legitimă, dar care, din păcate, a rămas fără răspuns.

Cei care trebuiau să răspundă au dispărut și ei. Și, ca o cumplită ironie, poate, au întâlnit victimele lor acolo sus.

Noi, care am supraviețuit pogromurilor, asasinatelor, iadului Transnistria, ne ducem viața și mai departe cu sufletul inundat de sânge. Vă privim în ochi și vă întrebăm: Ce faceți ca aceste lucruri să nu se mai repete?

Tatăl și unul dintre frații mei sunt printre cei 120 de mii de morți din lagărul din Transnistria. Au fost împușcați, sub ochii mei – eram copil de cinci ani –, de către soldați români care ne păzeau și i-au aruncat într-o groapă comună, alături de alte zeci de cadavre. Eu am văzut totul și, ca mulți alții, fac parte dintr-o generație marcată pe viață.

Noi apreciem așa cum se cuvine recunoașterea Holocaustului și decretarea Zilei Holocaustului de către Guvernul român, înlăturând astfel vălul mistificărilor și denaturarea adevărului. Iubim poporul român. Nu putem trece cu vederea, totuși, profanarea cimitirelor evreiești, articolele care apar în unele publicații românești la fiecare colț de stradă cu un ecou puternic de antisemitism.