Horea Dorin Uioreanu

„Domnule Boc, nu ne tăiați rația de democrație! Tăiați banii firmelor de casă...”

Pe 22 decembrie 1989 românii și-au luat rația de libertate. Poate vor avea șansa ca pe 22 decembrie 2011, la 22 de ani de la fuga lui Ceaușescu, să-și ia o nouă rație de libertate și să scape de sub jugul portocaliu, iar pentru asta nu e nevoie să se moară, e nevoie doar de o minimă decență și de un dram de responsabilitate din partea celor care, contra 100 de mii de euro, susțin dictatura de tip nou instaurată de fostul adulator al regimului comunist, actualul (încă) premier, Emil Boc.

În aceste zile peste tot în țară românii aniversează 22 de ani de libertate, aniversare care, ca de fiecare dată, este dublată de comemorarea celor care și-au dat viața pentru ca noi să fim azi liberi. În decembrie 1989 românii au ieșit în stradă pentru a-și clama libertatea. Azi nu mai au puterea de a face un gest similar, fiind prea dezamăgiți și dezgustați de actele prin care actuala putere încalcă tocmai principiile pentru care s-a murit acum 22 de ani.

Modalitatea prin care guvernanții încearcă să-și păstreze funcțiile și privilegiile, respectiv comasarea alegerilor, este un demers discreționar, unilateral și antidemocratic al actualei puteri. Suntem în situația de a fi obligați să ne supunem unei legi electorale elaborată fără consultarea societății civile și impusă prin procedura angajării răspunderii, Parlamentul fiind din nou eliminat din ecuația democratică. Această modificare a legislației electorale contravine Codului bunelor practici în materie electorală, ce conține recomandări ale Consiliului Europei adoptate de Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare. Nicăieri în lume, în țările civilizate, un partid aflat la putere nu a îndrăznit să apeleze la acest fel de tactici, regula de bază a democrației fiind tocmai dezbaterea, fie ea și contradictorie.

Argumentul principal invocat în susținerea acestei anomalii nedemocratice, respectiv reducerea cheltuielilor din fondurile publice, este unul aberant și care nu poate rezista în fața analizei lucide. Comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, când în țară există o singură calamitate, și anume actualul Guvern, nu poate fi justificată prin rațiuni de ordin economic. Democrația nu are preț, valoarea sa fiind una mult peste cele 22 de milioane de euro vehiculate ca economie la buget, o economie care trebuie să înceapă de la fondurile destinate clientelei politice și de la cheltuielile de tipul patinoarului de 12 milioane de euro de la Brașov sau al telegondolelor doamnei Udrea, construite în stațiuni existente doar în mințile megalomanilor primari ai PD. Dacă domnul Boc ar ține cu adevărat la banii acestei țări, nu ar tăia din rația de liberate și de democrație a poporului, ar tăia rațiile firmelor de casă, abonate la lucrări publice, iar în capul listei ar fi firmele domnului Silaghi, Turda sau, de ce nu, doamnei Liliana Călin, de la Kiat.