Grațiela Denisa Iordache

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu, transmisă Ministerului Finanțelor Publice, prin care se solicită raportat la dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, și prin prisma unor indicii că drepturile stabilite prin acest act normativ nu sunt acordate, este necesar să se ofere informații cu privire la numărul de hotărâri judecătorești puse în aplicare și cuantumul despăgubirilor acordate până în prezent, precum și numărul de cereri adresate de persoanele îndreptățite instanțelor de judecată.

În conformitate cu punctul 81 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

În cazul supus atenției, ne aflăm într-o astfel de situație, când reprezentarea statului român este asigurată de Ministerul Finanțelor Publice și tot în sarcina acestei instituții legiuitorul a instituit obligația de a pune în executare hotărârile judecătorești prin care se constituie drepturi în favoarea persoanelor îndreptățite.

În virtutea plenitudinii de competență și jurisdicție, instanțele de judecată, cu respectarea art. 129 din Codul de procedură civilă, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.

Astfel, stabilirea dreptului de despăgubiri este atributul exclusiv al instanței de judecată, iar Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului român, nu i se poate imputa durata de timp în care se soluționează aceste litigii, deoarece acestea au ca obiect pretenții decurgând din aplicarea Legii nr. 221/2009.

Sub aspect procedural, punerea în executare a unor hotărâri judecătorești presupune îndeplinirea unor condiții stabilite în mod imperativ de legiuitor.

Executarea presupune existența unui titlu executoriu care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească sau de un alt înscris căruia legiuitorul îi recunoaște acest atribut.

Conform art. 374, Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizorii și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie.