George Scarlat

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Ca un răspuns la moțiunea depusă de către colegii..., în principiu, de către domnul Daniel Constantin, dar au fost forțați și restul colegilor să semneze această moțiune, eu m-am gândit și i-am spus: „Paradoxul agriculturii românești, între promisiune, speranță și realitatea de astăzi a fermierilor.”

Cu tot respectul, domnule Constantin, mare speranță și-au mai pus fermierii în dumneavoastră.

Ne aflăm astăzi în plenul Camerei Deputaților să dezbatem o moțiune dedicată campaniei electorale, în loc să dezbatem legi de interes pentru agricultori, cum ar fi Legea comercializării produselor agroalimentare, pe care o așteaptă toți fermierii, toți producătorii și mare parte din industria alimentară, că știm cu toții că industria și banul au un puternic impact asupra Parlamentului.

O altă lege pe care puteam s-o dezbatem astăzi, Legea vânzării terenurilor agricole, Legea camerelor agricole, așa am discutat-o și atunci când am fost în marele USL și a rămas și la conducerea fostului ministru al agriculturii dezbaterea acestei legi.

Se pare, domnule fost ministru, că, în viziunea dumneavoastră și a Guvernului din care ați făcut parte, pentru agricultori a curs numai lapte și miere, fără însă a ține cont, în primul rând, de contextul climatic favorabil în care fermierii au realizat producții bune, fără însă a avea un merit în acest sens. Și, pentru a înțelege afirmația mea, încerc să ating cele patru zone, așa cum le-ați denumit dumneavoastră în moțiunea de astăzi.

Mă simt obligat, în același timp, să vă explic că balanța comercială a fost echilibrată pe export de materii prime, implicit export de subvenții, și nu prin produse procesate cu valoare adăugată. Și am aici documentul Institutului Național de Statistică care spune clar că principalele produse agroalimentare exportate în 2014 au fost: grâu, aproximativ 5 milioane de tone, nicidecum făină sau biscuiți, produse finite; a fost porumb, 3,7 milioane de tone, semințe și ulei de floarea-soarelui foarte puțin, semințe de rapiță, deci cu totul materii prime, bineînțeles, pentru care statul plătește subvenții.

Și eu m-aș referi pe scurt la zona 1: plăți directe pe suprafață. Au fost reglementate, domnule Constantin, în Regulamentul CE nr. 1.307 din 2013, perioadă în care ați avut suficient timp pentru a comanda acele module la care faceți dumneavoastră referire sau acel soft necesar efectuării plăților pe subvenții, începând din 1 decembrie 2015. Pentru că știm foarte bine și dumneavoastră ne explicați aici, de la tribuna Parlamentului, cum că 2015 este un an oarecum de tranziție, pentru că discutăm de o cerere unică de plată, impusă de regulament, și trebuie să fim pregătiți. Și am înțeles-o cu toții, nu știu de ce astăzi o criticați.

De ce până la 1 decembrie nu a fost implementat sistemul informatic? Întrebare la care așteptăm un răspuns, întrucât acesta este unul cu reală capcană întinsă, îmi pare rău să o spun, fermierilor, și nu actualului ministru, de către un ministru tânăr, care a învățat foarte repede să aibă un discurs pur politicianist.