Ioan Hulea

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Conform cu tot ceea ce am auzit până acum, atmosfera pare să fie mai încordată decât se prezuma. Și, atunci, eu am să încerc să vă destind și am să vă spun ce spunea un patriarh al culturii românești, politician, parlamentar, prim-ministru, academician, profesor universitar, istoric și filozof al istoriei, Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”

Mereu să vă amintiți de acest lucru.

Să ne aducem, așadar, aminte despre ce s-a întâmplat în Valea Jiului în istoria noastră recentă. Să spunem că, începând cu 1977, s-a înființat Direcția Lucrări în Economia Națională, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, direcție în care au fost detașați peste 19.600 de ofițeri, subofițeri, maiștri militari și militari în termen, care, sub deviza „Țării, cât mai mult cărbune”, au muncit în toate minele din Valea Jiului până în 1990, cot la cot cu minerii, în minele Dâlja, Petrila, Valea de Brazi, Vulcan, Lonea și așa mai departe.

Odată cu desființarea acestei direcții, în 1990, extracția de huilă a avut o scădere drastică. Acesta a fost momentul în care s-au luat măsurile de import de cărbune. A fost acel moment în care au apărut șmecherii din energie, adică cei care au făcut importurile de cărbune, pentru a acoperi dezechilibrul creat pe moment prin retragerea militarilor din Vale.

Sigur, în perioada imediat următoare s-au făcut angajări masive, pentru a face față cerinței de huilă, în mod deosebit pentru centralele termoelectrice Mintia și Paroșeni.

Într-o perioadă ulterioară, Radu Berceanu, ministru în Cabinetul CDR, a dat o explicație plastică, dar și aritmetică presei în legătură cu extragerea cărbunelui. Sigur, cifrele sunt aleatorii. Ca să extragem 100 de kg de huilă, băgăm în mină 4 dolari și scoatem un dolar. Era explicația logică a faptului că minele se foloseau de o tehnologie învechită pentru extracție; în egală măsură, personalul devenise supranumeric și nu neapărat minerii erau cei mulți, ci mai degrabă personalul TESA, firmele private de pază, firmele de mentenanță, cele de consultanță, furnizorii de echipamente, chiar și cantinele.

Ce nu spunea domnul Berceanu, dar știm cu toții, în frunte cu Parchetul general, DNA și SRI, este că cei trei dolari ce se nășteau la diferența de extracție a huilei la fiecare 100 de kilograme erau formula modernă de spălare a banilor publici prin tot ceea ce am enumerat anterior.

Anii au trecut. În Valea Jiului s-a continuat așa-zisa subvenționare a extracției de cărbune, atât din motive sociale – acestea fiind invocate de guvernanți –, cât și dintr-o necesitate cronică de obținere a sumelor de bani, prin spălarea lor, pentru întreținerea puterii politice.

Vă rog să credeți că nu este o critică din partea mea. Constat însă cu mâhnire că nu aveți onoarea de a vă ține promisiunile.