Corneliu Bichineț

Domnule director, vă bucurați în continuare de simpatia mea, dar, vă rog, la numărul de telefon 0723.6..., luați-mi ecoul!

Și pentru că am înfiripat acest dialog imaginar, simt nevoia, ca patriot român, să vă atenționez de câteva lucruri:

1. Mai dați o raită pe la Tisa, pentru că aud ecoul și nu-mi place, este un ecou cu miros... cu parfum de Trianon.

2. Dacă ați terminat pe-acolo, luați o pirogă și veniți pe Prut, dinspre nord spre sud, și vedeți cum latifundiari din Basarabia au pus gheara pe cea mai mare exploatație agricolă din Europa, 46.000 ha, în județul Vaslui; și se aude ecoul. De fapt, strigătul, ca în 1907, al celor câteva mii de arendatori care nu mai primesc nimic de la cei care au venit de peste Prut. Nu le dau nume, pentru a nu le face propagandă aici. Dar miroase urât acolo și ecoul este zgomotos, ca un bârâit de tancuri, așa.

3. O să fiți invitat, domnule director al SRI-ului, în perioada aceasta, în multe locații. Intrați oriunde, aveți dreptul! Stați pe hol, în baie, în bucătărie, în șifonier, în dormitor, dar nu stați în sufragerie, că de-acolo au plecat toate relele și se aude ecoul, puternic!

De asemenea, o să fiți invitat în diferite locuri, la întâlniri, pe pământ, pe apă, în aer. Mergeți oriunde, numai, vă rog, nu vă duceți în vie, că și-acolo este un ecou foarte, foarte mare. 4. Domnule director Hellvig, luați-mi ecoul! Atât.

Mulțumesc.