Gheorghe Emacu

## Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Acum câteva zile aniversam 10 ani de la intrarea României în NATO și activitățile s-au succedat într-un mod frumos și fericit pe durata unei săptămâni întregi, iar la multe dintre acestea și dumneavoastră ați avut plăcerea să participați.

Ce se întâmplă? Au trecut niște ani de când România a intrat în NATO. Realitățile lumii s-au schimbat între timp. Vedeți și dumneavoastră ce se întâmplă în jurul granițelor țării noastre, dacă vreți, doar atât, și, în acest context, eu îmi îngădui să felicit atât inițiatorii, cât și Ministerul Apărării Naționale pentru propunerile de modificare a Legii nr. 346. Era o necesitate dictată nu numai de exterior sau de condițiile pe care România trebuie să le îndeplinească în NATO. Erau o necesitate și realitățile României, unde armata, o instituție în care românul are cea mai mare

încredere de-a lungul timpului, are ca misiuni ceea ce înseamnă salvarea de vieți, sprijinirea populației în situații de criză și în situații delicate.

Sunt două chestiuni care au fost discutate ceva mai intens și în cadrul comisiei, ieri, al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională, deși toată lumea, până la urmă, a fost convinsă.

Prima era legată de necesitatea unei funcții, fie de militar, fie de civil, pentru conducerea Departamentului logistic. Vreau să vă spun și dintr-o experiență proprie, dar mai ales din ceea ce se întâmplă în armatele NATO, în mod deosebit în cea a Statelor Unite ale Americii: acest departament, care se ocupă de achiziționarea nu numai a lucrurilor comune, să spunem, se ocupă și de achiziționarea de produse speciale specifice armatei...