Varujan Pambuccian

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Încă din 1998 am fost susținătorul acestei soluții, dar nu așa cum a ajuns ea acum. Și am să vă spun de ce. Sunt mai multe chestiuni care trebuie discutate.

Prima. Cred că suntem una dintre puținele țări din lume în care – poate unica! –, în care un individ este identificat prin două coduri numerice unice de identificare, unul dintre ele, CNP-ul, devenind, între timp, compromis prin utilizarea lui abuzivă de absolut orice document i-a tunat cuiva vreodată. Cred că numai pe hârtie igienică n-am avut CNP până acum, în rest pe toate documentele. Mai public decât CNP-ul nu există nimic.

Și numărul acesta, al doilea, care probabil că va urma soarta CNP-ului, dar care, de data asta, se referă la date mult mai legate de persoană decât CNP-ul, pentru că se referă la datele de sănătate ale persoanei.

Deci, din start, plecăm cu două sisteme informatice diferite, necorelate între ele, se încearcă ținerea lor separată, utilizând două numere de identificare unice pentru aceeași persoană, cheltuind bani aiurea, fără niciun fel de proiect făcut cu cap și coadă.

Speram să văd așa ceva acum. Văd exact opusul.

Al doilea aspect, care ține de certificatul digital. Evident, dacă suntem țara în care absolut orice lucru poate fi compromis oricum, compromitem și ideea de certificat digital. Nu mai cerem ca el să fie calificat, adică opozabil în instanță, dar permitem autentificarea, prin intermediul lui, în sistemele informatice ale administrației publice. Cu alte cuvinte, pot să folosesc un certificat digital al oricăruia dintre dumneavoastră, dacă-i știu PIN-ul, și ăsta nu e un lucru foarte greu de știut, dându-mă drept dumneavoastră. Chestia asta nu este opozabilă în niciun fel în instanță și până la urmă o să creăm de fapt haos și o să ajungem la concluzia că sistemele informatice nu sunt bune, ceea ce e foarte grav, pentru că ele sunt bune, dar sunt bune când sunt create cu cap și folosite cu cap.

Al treilea lucru care se întâmplă aici și care nu este deloc în ordine ține de proliferarea și prin acest act normativ a unui sistem de furnizor de servicii de certificare, în care statul se profilează din ce în ce mai mult a deveni unicul furnizor de servicii sau furnizorul de servicii de certificare dominant. Nu e în ordine deloc, pentru că, aici – și o să vă reamintesc ce spunea primul profesor de _cyberlaw_ din lume, care spunea că furnizorii de servicii de certificare joacă, în mediul virtual, rolul pe care-l joacă notarii în mediul real –, crearea unui monopol de stat în ceea ce privește certificarea va crea foarte mari probleme în următorii ani, pe de o parte, prin apariția unui monopol în plus în România și, pe de altă parte, prin faptul că acel monopol devine un monopol al credențialelor persoanei, unul de stat.

Sunt pași mici către un stat autoritarist, polițienesc. Spre asta mergem. Ca să înțelegem bine lucrurile.