Gheorghe Marcu

Domnule președinte, Stimați colegi,

După aprecierile care s-au făcut până acum, eu spun că nu trebuie să privim, în funcție de propunerea legislativă, dacă suntem progresiști sau conservatori, ci, mai degrabă, realiști, mai ales că piața de capital este foarte sensibilă, volatilă și poate ea dă acel pH al stării de sănătate a unei economii.

Acum mă refer la această propunere legislativă. Ea vine, practic, să modifice art. 286[1] și art. 286[2] din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Așa este.

În faza inițială, a fost semnată de un grup numeros de parlamentari, atât senatori, cât și deputați. În urma dezbaterilor avute în Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, a suferit profunde transformări, practic, ridicând pragul de la 1% la 5% privind cota de deținere a capitalului social, cât și dreptul de vot.

Noi știm foarte bine că Legea nr. 297 a fost elaborată în 2004 și a avut asistența experților de la Comisia Europeană și, în consecință, spun că această lege se încadrează și este în concordanță cu legislația europeană.

Pe de altă parte, SIF-urile, așa cum arată numele lor, sunt societăți de investiții financiare și alocă resursele bănești în investiții și, respectiv, în instrumente financiare. Salariații SIF-urilor nu creează bunuri materiale, mașini, produse alimentare, ci pur și simplu acționează și sunt niște entități atipice, creionate ca urmare a unor legi speciale, și anume facem trimitere la Legea nr. 58/1991 și Legea nr. 133/1996.

Legea nr. 58/1991, când s-au înființat Fondul Proprietății de Stat și cele cinci Fonduri ale Proprietății Private, cu statutele, membrii consiliilor de administrație din cele cinci FPP-uri și, respectiv, FPS erau în subordinea Parlamentului și membrii consiliilor de administrație erau numiți de către Parlament.

Am impresia că aici se creează unele confuzii.

A venit Legea nr. 133/1996, când, în urma programului de privatizare în masă, cetățenii care au primit, în prima fază, acele carnete cu certificate de proprietate și, după aceea, titlu de proprietate își exprimau dorința de a depune aceste titluri de proprietate la societățile care au fost listate atunci și, respectiv, la SIF-uri.

Practic, în urma Legii nr. 133/1996, capitalul social al acestor cinci SIF-uri înseamnă însumarea tuturor titlurilor de proprietate și a carnetelor cetățenilor care și-au exprimat dorința de a deveni acționari. Ca urmare a acestui lucru, dacă considerăm că acest capital al tuturor cetățenilor a însemnat însumarea tuturor acestor titluri de proprietate, putem spune că SIF-urile sunt societăți comerciale pe acțiuni, dar natura capitalului este privată sută la sută.

Întrebarea firească pe care mi-o pun acum: Oare în cazul BCR, „Petrom”, care s-au privatizat pe legi speciale, noi putem interveni acum în aceste societăți?

Răspunsul este foarte simplu: cel care decide, organul suprem într-o societate pe acțiuni, este adunarea generală a acționarilor, în funcție de competențele pe care le are – adunarea generală extraordinară sau ordinară.