Niculae Mircovici

## Domnule ministru,

## Doamnelor și domnilor,

Vorbesc ca membru al Grupului parlamentar al minorităților naționale, dar vă rog să luați demersul meu ca pe un demers personal al unuia care a înțeles astăzi că se înscrie în categoria celor care au speranța de viață de 5 ani, între 2 și 10 la sută, având un cancer pulmonar în stadiul 4, deci stadiu terminal, deși eu am convingerea că în lupta asta cu boala nu neapărat întotdeauna statistica iese învingătoare și am senzația că peste 6-7 ani vom mai sta de vorbă.

Dar, domnule ministru, demersul meu este următorul: dumneavoastră sunteți în această specialitate oncologică și sunteți o somitate în materie; dumneavoastră v-ați făcut un crez din lupta cu cancerul, un crez de viață, și nu din activitatea de ministru, în primul rând, în activitatea aceasta de medic oncolog.

Problema pe care eu vreau să v-o ridic este următoarea: în foarte multe situații, bolnavii de cancer depistați cu acest diagnostic sunt obligați, în prima fază, până când li se aprobă dosarul de către Casa de Asigurări de Sănătate, să-și sponsorizeze propria lor boală.

Știți dumneavoastră mai bine decât mine valoarea tratamentelor care se fac. Eu personal am avut experiența plății a 20 de mii RON pentru cele două chimioterapii făcute, ceea ce înseamnă în limbajul omului de rând 200 de milioane de lei, după care mi s-a aprobat dosarul în Casa de Asigurări de Sănătate. Mulțumesc lui Dumnezeu că la primul CT de control s-a observat o reducere de aproape 60 la sută a tumorilor pe care le am.

Problema se pune însă: nu ar fi moral și corect, la cheltuielile care se fac – nu pentru mine, pentru omul pentru care contează foarte mult cei 20 de mii de RON –, de exemplu, ca, în momentul în care dosarul respectiv se aprobă și omul s-a împrumutat pentru a-și începe tratamentul, acești bani să fie cuprinși în firescul pe care-l asigură statul pentru tratament și ei să fie asigurați prin compensarea de către Casa de Asigurări de Sănătate a acestor cheltuieli? Mi se pare corect și normal și va fi încă un punct de încredere pentru bolnavul de cancer că va putea și va avea sprijinul statului în lupta cu această boală nemiloasă.

Vă rog să vă gândiți la acest aspect. Ar trebui să ne gândim și noi, domnilor, și, dacă nu există soluție din partea raportului dintre Casa de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății, să o facem noi, prin lege, astfel încât bolnavul de cancer să aibă plenitudinea tratamentului pe care-l asigură acest program și pentru activitatea viitoare, nu numai pentru momentul de dinaintea morții, să-l aibă din momentul în care începe lupta cu această boală.

Vă mulțumesc.