Antal István János

## Domnule ministru,

## Domnule președinte de ședință,

Stimate doamne, stimați domni deputați, colegi,

Ca membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, primim tot felul de sesizări, reclamații, petiții de la diferite penitenciare. S-ar putea scrie doctorate întregi numai analizând aceste reclamații.

În această calitate, atât eu, cât și colegii mei am avut ocazia să vizităm câteva penitenciare. Eu, personal, am fost la penitenciarul de la Slobozia, care, din presă, reiese că este considerat iadul pe pământ.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că toate problemele constatate acolo sunt cunoscute: numărul de deținuți..., la vremea respectivă, în loc de 303 erau 467; 12-15 persoane în trei-patru paturi suprapuse; personal insuficient; gradul de ocupare a posturilor din cadrul penitenciarului, undeva la 80%; trei medici activează, un singur preot și așa mai departe.

Conform reglementărilor în vigoare, deținuții au dreptul la muncă. Dar sunt puține, foarte puține solicitări în acest sens.

Deci munca nu este obligatorie la penitenciare. În alte state, deținuții sunt obligați să muncească; numai în cazuri excepționale, pe motive de boală, nu lucrează.

Poate n-ar strica să se înființeze pe lângă penitenciare o instituție specializată pentru a contracta forța de muncă acolo.

Vreau să vă prezint o situație bizară pe care tot cu ocazia acestor vizite am aflat-o.

Din discuțiile cu judecătorul de supraveghere am aflat că sunt deținuți care speculează condițiile de detenție din penitenciare, colaborează cu anumite firme de avocatură și ciupesc bani serioși din bugetul statului, ca despăgubiri. Deci dau în judecată penitenciarul pentru condițiile bine-cunoscute; încasează o sumă; după eliberare, caută un alt județ, cu condiții asemănătoare, de unde, din nou, obțin venituri importante, împreună cu firme de avocatură.

Deci condițiile trebuie respectate, dar aceste aspecte se pot evita.

De exemplu, un deținut – tot de acolo am aflat – are probleme la dantură; a obținut o despăgubire pentru că în perioada detenției nu s-a vindecat, a ieșit din penitenciar, a făcut o faptă bine gândită, ca să ajungă înapoi, și a mai ciupit o dată bani, tot pentru acest lucru.

Sunt foarte multe probleme care se ivesc din cauză că acele regulamente interne ale penitenciarelor nu sunt în concordanță cu normele semnate de România la CEDO.

România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului încă din 1994, dar unele cazuri...

De exemplu, în penitenciar, deținutul a făcut o faptă, l-a înjurat pe gardian, a primit o pedeapsă. El a cerut să se deplaseze acasă, pentru un caz de boală sau decesul unui membru al familiei. Nu i s-a permis, din cauza faptului că a fost pedepsit. Din cauză că n-a putut să meargă, a obținut, prin procese, despăgubiri de la statul român.