Ion Predescu

Domnule pre∫edinte, mi-am mai exprimat cu c‚tva timp Ónainte un punct de vedere asupra problematicii aduse Ón discuþie de notific„rile la aceast„ lege. Eu cred c„ trebuie s„ plec„m de la c‚teva premise majore, Ón afar„ de orice discuþie.

Prima, suveranitatea aparþine poporului rom‚n, e unic„, unitar„ ∫i inalienabil„. Orice alt comentariu care Óncalc„ acest fundamental principiu este aberaþie.

A doua premis„: poporul rom‚n Ó∫i exercit„ suveranitatea, cum spune art. 2, direct, prin referendum, sau indirect, prin reprezentanþii s„i ale∫i de el.

Corolarul acestui principiu din a doua premis„: Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului rom‚n, nimeni altul. Orice alte consideraþii sunt de prisos, neavenite. Aceasta este disciplina sistemului constituþional rom‚n. Auzim foarte frecvent:

îDeocamdat„ a∫a e Constituþia“. Este a∫a ∫i, c‚t este, o respect„m a∫a cum este.

A treia premis„, Consiliul Suprem de Ap„rare a Þ„rii, atunci c‚nd a fost g‚ndit ∫i instituit Ón Constituþie, are ca obiective preocup„ri ∫i atribuþii ∫i chiar putere de decizie Ón probleme privind suveranitatea naþional„ ∫i ap„rarea naþional„, ∫i nu altele. A∫a prevede Constituþia. Suveranitatea naþional„ ∫i ap„rarea naþional„ sunt atribute ale poporului rom‚n ∫i aici nu se pune problema c„ nu are loc separaþiunea autorit„þilor publice Ón stat sau a∫azisa separaþiune a puterilor. Suveranitatea poporului nu este divizibil„ pe puteri sau pe autorit„þi publice. Cine g‚nde∫te altfel gre∫e∫te fundamental ∫i aberant. De aceea concluziile se disperseaz„ ∫i alunec„, fiecare, c„tre cine ∫tie ce direcþii. Noi g‚ndim puþin, foarte adesea, asupra sistemului constituþional, pentru c„ Ól ∫i cunoa∫tem puþin.

Consiliul Suprem de Ap„rare a Þ„rii este un organism ∫i despre un organism nu se poate vorbi de autonomie. Eu mi-am exprimat punctul de vedere c‚nd am zis c„ gre∫it au fost abordate aceste probleme cu prilejul modific„rilor propuse ∫i adoptate la aceast„ lege. Ar„tam c„ are, ca factori, ca natur„ juridic„, competenþe ∫i atribuþii de execuþie, c„ Ón raport de obiectivele pe care le are de rezolvat, suveranitatea naþional„ ∫i siguranþa naþional„, pe acestea le vegheaz„. Nu se ocup„ de ordinea ∫i lini∫tea public„ dec‚t indirect.

Dac„ lucrurile stau a∫a, e de competenþa fiec„rui stat, a celor care au capacitatea legal„, instituit„ constituþional, de a decide cum se organizeaz„ acest organism. La

adoptarea Constituþiei a fost g‚ndit Óntr-un fel, acum se Óncearc„ a se aduce modific„ri la sistemul de organizare a g‚ndirii de atunci, cu alte complet„ri. ™i problematica s-a extins, s-a extins cu dou„ probleme, aceea a naturii juridice, care nu trebuia adus„ Ón dezbatere, c„ nu rezolv„ nimic, ∫i aceea a autonomiei. Faþ„ de suveranitatea naþional„ ∫i de ap„rarea naþional„ nimic nu este autonom, nu poate fi autonom. Ele sunt integrate firesc, ca fiinþ„ a suveranit„þii naþionale a poporului rom‚n. Exercitarea lor se face de c„tre cei c„rora le decurg competenþele ∫i atribuþiile, ∫i organismul acesta, printre altele, de aceasta trebuie s„ se ocupe. De aceea este ∫i prezidat de pre∫edintele republicii, este reprezentativ, prin alegeri generale, pre∫edintele republicii, al poporului rom‚n. Alte state au o alt„ concepþie. Dar de ce s„ fie de mirare c‚nd sunt state Ón lume care nu au organism similar? Prin urmare, nu trebuie s„ absolutiz„m lucrurile.