Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Domnule preºedinte, nu pot sã nu comentez observaþia Oficiului Concurenþei prin care suntem consumatori captivi.

Sigur, ºi noi suntem captivi la prima brutãrie de unde ne aprovizionãm, cã ne costã tramvaiul sã ne ducem puþin mai departe, suntem captivi la primul suc pe care-l cumpãrãm, pentru cã îl cumpãrãm de unde îl avem la îndemânãÉ

Deci ideea cã eºti obligat sã cumperi de la un singur producãtor este cumva inexactã, pentru cã toate produsele cu caracter economic sau care reclamã un consumator, la un moment dat, pot fi puse la index.

Dar vreau sã spun cã documentele prezentate la comisie au arãtat, spun doar pentru informarea colegilor noºtri din Senat, cã nu existã pe câte o albie minorã câte un singur producãtorÉ sau majorãÉ sau cum o fi albiaÉ ci existã cariere care au câte 500 metri exploatare, câte 700 de metri exploatare, deci sunt foarte mulþi producãtori care sunt în lanþ de producãtoriÉ

Deci nu suntem în situaþia în care, pe toatã Valea Oltului gãsim un producãtor, pe toatã Valea Cernei gãsim altul ºi aºa mai departeÉ ºi, vezi Doamne, suntem într-un control, într-o subordine obligatorie faþã de un singur producãtor.

Deci aici a fost, poate, o cu totul altã categorie de interes, indescifrabilã, poate, nouã, dar ideea cã 500Ñ1.000 de producãtori se pot reduce laÉ ºi pot determina un regim de monopol mi se pare absolut de nesusþinut. Nu ºtiu dacã avem 500 de producãtori de bere în România, nu ºtiu dacã avem 500 de producãtori de o mie de alte produse în România care nu sunt supuse, evident, produselor anexate.

Vã mulþumesc.