Eckstein-Kov‡cs PŽter

Domnule preºedinte, Stimate doamne senatoare, Stimaþi domni senatori.

Am dorit ca aceastã intervenþie din partea mea, care este de altfel în nume personal, sã reliefeze un pericol care planeazã asupra vieþii politice ºi sociale din România.

Rezultatele alegerilor recente au produs neliniºti în opinia publicã internaþionalã, în mediile diplomatice ºi în mediile intelectuale, datoritã numãrului relativ mare de voturi pe care l-a întrunit Partidul România Mare, respectiv candidatul acestui partid la Preºedinþia României. Dupã aflarea acestui rezultat s-au produs unele evenimente în þarã care au confirmat cã elementele extremiste, antisemite, au gãsit, se pare, o încurajare din rezultatele obþinute de Partidul România Mare ºi s-a trecut la acþiuni concrete împotriva unor elemente considerate duºmãnoase de acest partid. Mã refer, în aceastã situaþie, în principal, la incidentul care a avut loc la Muzeul Evreiesc din România, care a fost devastat de doi autori rãmaºi necunoscuþi ºi pânã în momentul de faþã dar care au acþionat într-o mãsurã din care se poate deduce cã scopul lor a fost de a crea panicã în rândul etnicilor evrei ºi de a aduce o jignire memoriei celor care au murit în holocaust.

Ziarul ”AdevãrulÒ din aceeaºi zi, vineri, 29 decembrie 2000, relateazã despre o altercaþie, de aceastã datã, din faþa Magazinului ”UnireaÒ din Bucureºti, unde o firmã de pazã a avut un conflict foarte violent cu un grup de comercianþi romi, pe care i-a urmãrit ºi i-a stâlcit în bãtaie, mã rog, în pãrculeþul din faþa magazinului.

Toate acestea aratã cã sunt unele persoane care, încurajate de aceste rezultate, cred cã pot sã îºi facã de cap, în aceastã materie, în România.

Preºedintele statului, cu o promptitudine absolut apreciabilã, a dezavuat gestul celor care au agresat Muzeul de Istorie a Evreilor din Bucureºti. Dar, ceea ce este necesar, clasa politicã, opinia publicã trebuie sã ia atitudine în astfel de cazuri, ca sã nu se arunce o umbrã asupra României.

În altã ordine de idei, ca o replicã la cele afirmate de distinsul meu coleg Badea, aº vrea sã fac numai o singurã remarcã: acea Cartã a limbilor regionale ºi minoritare este un tratat internaþional, care a fost semnat de România, nefiind încã terminatã procedura de ratificare, dar nu este un act oarecare, ci unul semnat de România.

Vã mulþumesc.