Radu Alexandru Feldman

Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru, Distinși membri ai Guvernului, Stimați colegi, Dragi invitați,

Sesiunea extraordinară a Parlamentului României, convocată la inițiativa USL și susținută în unanimitate de toți reprezentanții partidelor parlamentare în Birourile permanente ale celor două Camere, are loc în condiții sociopolitice fără precedent în România postdecembristă.

De mai bine de zece zile, în toate marile orașe ale țării au loc manifestații care au ca notă comună exprimarea în modul cel mai vehement a neîncrederii, a insatisfacției concetățenilor noștri față de clasa politică.

Orice abordare a acestor evenimente numai din punctul de vedere al puterii sau din punctul de vedere al opoziției este născătoare de grave confuzii, obstacol de netrecut pentru găsirea soluțiilor celor mai adecvate pentru depășirea situației.

Ce se întâmplă astăzi în România, stimați colegi?

În urmă cu puține zile, domnul președinte Crin Antonescu vorbea despre Piața Universității ca despre un loc magic, având cu siguranță în fața ochilor minții acolada peste timp între ceea ce a fost fenomenul inconfundabil și inubliabil Piața Universității, România ’90, și ceea ce se întâmplă astăzi.

Cu tot respectul pentru distinsul nostru coleg, îmi permit să spun că este într-o eroare.

Piața Universității din anii ’90 a însemnat o manifestare a speranței renăscute, a convingerii nestrămutate că sângele vărsat cu puțină vreme în urmă nu a curs în zadar.

Piața Universității de astăzi este manifestarea speranțelor irosite, a zilelor fără orizont, a neîncrederii în ziua de mâine.

Este o diferență ca de la cer la pământ. Singura similitudine este doar spațială. În rest, sunt două stări de spirit, două atitudini, două moduri de a vedea viața total diferite.

Probează o orbire de neiertat cei care, văzând Piața Universității, rețin doar apelul „Jos Băsescu!” și nu văd mai departe „Jos Ponta!”, „Jos Antonescu!”, „Sus democrația!”.

Jubilează în zadar și fără sens, și fără motivație cei care văd Piața Universității și n-au o strângere de inimă când văd fotografiile domnului Victor Ponta arse de manifestanți. Se înșală cei care cred că mai pot prosti astăzi lumea cu vorbe goale și ajung să fie evacuați din Piață sub protecția jandarmilor de furia oamenilor ieșiți în stradă pentru a-și apăra dreptul la o viață normală.

Stimați colegi,

O întrebare se impune cu necesitate: este, oare, clasa politică românească de blamat în ansamblul ei? Cu luciditatea și cu responsabilitatea la care am acces, vă mărturisesc că nu împărtășesc punctul acesta de vedere.

România de astăzi nu mai este România eliberată în anii ’90. Este o altă țară, este o altă lume. Și tot ce s-a reușit

în acest timp, tot ce s-a reușit în acești ani, dincolo de ezitări, dincolo de stagnări, dincolo de pași înapoi, înseamnă câștiguri de necontestat pe calea democrației, pe calea economiei de piață, pe calea drepturilor fundamentale ale oamenilor.