Dumitru Oprea

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Declarația politică de astăzi are titlul „Investițiile în energia regenerabilă – o necesitate economică și morală”.

Dincolo de problemele economice actuale, criza energetică va afecta întreaga lume și în deceniile următoare. Ca parte a unui mediu globalizat, România trebuie să ia măsuri imediate pentru a face față acestei provocări a viitorului. Modelul de restructurare în domeniu, adoptat deja de țările Uniunii Europene, presupune flexibilizarea producției prin utilizarea de resurse energetice variate, precum și obținerea unor competiții reale pe piața de profil.

Pentru noi, pe lângă varianta nucleară și cea hidro, o mare șansă este dată de obținerea energiei regenerabile prin forța vântului.

După cum probabil știți, există deja proiecte de miliarde de euro pentru construirea de parcuri eoliene în Dobrogea și în sudul Moldovei. Amploarea acestor planuri de dezvoltare ridică însă câteva probleme importante. Puse în practică, ele ar putea produce până la de patru ori mai multă energie decât capacitatea de preluare a sistemului energetic național. Prin urmare, Guvernul ar trebui să investească sume importante pentru dezvoltarea sistemului, înaintea investițiilor private în parcuri eoliene de proporții.

În plus, este recunoscut faptul că energia regenerabilă presupune costuri de producție mai ridicate decât varianta tradițională, prin termocentrale.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2020 să-și asigure 20% din consumul energetic prin energie regenerabilă, lucru care ne obligă și pe noi să abordăm foarte serios acest subiect.

Deși la nivel guvernamental există disponibilitate pentru cooperare în exploatarea resursei eoliene, statul ezită să investească în extinderea sistemului energetic național. Dificultățile bugetare actuale provoacă serioase constrângeri

financiare, iar ezitarea decidenților din domeniu este de înțeles până la un punct.

Și totuși, dincolo de problemele actuale și de obligațiile față de Uniunea Europeană, obținerea energiei regenerabile reprezintă o necesitate presantă pentru România. Ea presupune beneficii pe termen lung atât de natură ecologică, prin diminuarea poluării, cât și de natură economico-politică, prin asigurarea independenței energetice. Apoi, nu trebuie uitat faptul că surplusul adus de resursa eoliană este vital pentru industria națională odată ce aceasta își va relua cursul dezvoltării rapide în perioada postcriză.

În privința costurilor, este adevărat, energia verde este mai scumpă. Fie că e obținută din vânt sau din soare, energia regenerabilă își arată costurile în facturile consumatorilor, însă tocmai aceasta este marea provocare a politicienilor.

În Satele Unite ale Americii, administrația Bush a fost presată de industriași să nu facă nimic pentru combaterea poluării și a încălzirii globale, pentru că ar implica importante cheltuieli. Schimbarea politicilor tradiționale ar fi dus la restructurări în industrie și la creșterea unor costuri de producție.