Dumitru Oprea

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Declarația mea politică se intitulează „Evitarea etatismului populist – adevărata provocare a crizei economice”.

Consecințele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt și cauzele. Incerte rămân însă soluțiile ei și scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate.

Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni și proiecte nefaste privitoare la organizarea economică. Au reapărut cu insistență voci care anunță agonia capitalismului și resurecția concepțiilor de tip marxist în acest domeniu. Există presiuni tot mai mari pentru intervenția sporită a statului în economie, unele idei ducând chiar spre un etatism în cel mai pur stil socialist.

Consider că alunecarea spre această tentație stângistă este mai periculoasă decât criza însăși. Problemele curente vor fi depășite în câteva zeci de luni, dar reconfigurarea actuală a sistemelor financiare va marca globul pentru o perioadă lungă de timp. Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme, că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent, atât de fiecare stat, cât și la nivel mondial, vor corecta aceste derapaje.

Recenta întrunire a G20 dă semnale puternice în acest sens. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum și modelul secretului bancar. Se va preveni apariția conflictelor de interese în activitatea agențiilor de rating și se vor revizui standardele contabile internaționale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înființate colegii internaționale de supraveghere a sistemului bancar.

Toate aceste sunt măsuri raționale prin care sistemul va fi repus pe picioare. Și totuși, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit țările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităților financiare, iar asta se întâmplă într-un domeniu în care principiul dereglementării reprezintă temelia dezvoltării economice rapide.

De aceea, consider că cea mai mare provocare pentru perioada postcriză este raportarea înțeleaptă la aceste idei aparent antagonice. Spun „aparent antagonice” pentru că ele trebuie, în fapt, să coexiste eficient.

Mai exact, în ciuda presiunilor intervenționiste, orice reglementare trebuie să aibă ca scop protejarea securității sistemului financiar și atât. Ea își are rostul numai în măsura în care apără strict regulile jocului, egale pentru toți. Dincolo de această limită, trebuie prezervată și încurajată cu orice preț libertatea inițiativei private. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului, și nu ca jucător major al său. În caz contrar, consecințele unei eventuale reveniri la modă a etatismului ar fi devastatoare pe termen lung.