Ioan Chelaru

## Domnule președinte,

Am o scurtă introducere. Din păcate, am apărat zeci de cauze pe Legea 18/1968. Am trăit lângă oameni multe tragedii. Nu am această poziție, astăzi, vizavi de Legea ANI din acest motiv, dar acest motiv îmi creează suspiciunea că trebuie să luăm toate măsurile procedurale ca drepturile omului să fie respectate, și propun Senatului următoarea situație ipotetică: Agenția Națională de Integritate constată că averea unui consilier local nu se justifică, este vădit nejustificată, este o diferență vădită. Se face o sesizare scrisă, care este trimisă către instanța de judecată, nu discutăm acum care. Judecătorul citește că domnul Gheorghe, din comuna cutare, consilier local, nu justifică averea într-un cuantum — să zicem — de 10.000 de euro.

Rețineți, discutăm de termenul de „nejustificat”. El este pus în următoarea situație: citește sesizarea și citează părțile, Agenția Națională de Integritate și cealaltă parte. Vine Agenția Națională de Integritate și, conform principiului pe care îl spunea colegul meu Șerban Nicolae, prevăzut în articolele 5 și 6 din Codul de procedură civilă, cel ce afirmă trebuie să și dovedească, trebuie să demonstreze: „Domnule, astea sunt actele, astea sunt probele mele”. Cealaltă parte, consilierul local, acel badea Gheorghe, ce face? Este nevoit să înceapă să caute chitanțe, să vadă dacă certificatul de moștenitor de la tatăl său cuprinde toate bunurile, inclusiv soba din casă, fărașul... Ne punem în această postură?! De asta am tras semnalul de alarmă. Iar judecătorul trebuie să constate că ceea ce era vădit nejustificat — „diferență vădită”, cum doriți dumneavoastră — este ilicit, ca să poată confisca.

De aceea colegul Vasilescu nu are dreptate și se vede că nu este practician. Dânsul face următoarea construcție: transformă nejustificatul în ilicit, indiferent dacă are sau nu temei de drept. Or, niciun judecător pe această lume nu va da o asemenea soluție. De aceea spun că nu este bună și nu este corectă construcția juridică așa cum este făcută, utilizând „nejustificat”. Unora nu ne place, poate sunt și argumente, dar, dacă rămâne termenul „nejustificat” și vrem ca instanța să confiște ceva nejustificat, este neconstituțional. O spun și nu voi înceta să o repet, indiferent cum se va vota aici sau dacă voi ataca la Curtea Constituțională, pentru că mi se pare o chestie de deontologie și de fairplay față de pregătirea mea profesională.

Vă mulțumesc.