Andrian Sirojea Mihei

Domnule președinte, cred că este o greșeală: Mihei Andrian.

Declarație politică: „Eradicarea sărăciei — un deziderat al celor săraci, neinteresant pentru orgoliile politicienilor de centru și de stânga”.

## Stimați colegi,

Mâine, 17 octombrie 2007, se împlinesc 20 de ani de când, pentru prima dată, a avut loc o manifestare împotriva sărăciei extreme. În acea zi, peste o sută de mii de oameni s-au adunat la Trocadero, în Paris — unde a fost semnată Declarația universală a drepturilor omului în 1948 — pentru a deplânge victimele sărăciei extreme, violenței și foametei. Ei au susținut că sărăcia constituie o violare a drepturilor omului și au afirmat necesitatea de a ne uni pentru a ne asigura că aceste drepturi sunt respectate. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei pe data de 17 octombrie. Perioada 1997—2006 a fost proclamată ca primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei — un imperativ etic, social, politic și economic al umanității”, în special deoarece în țările în curs de dezvoltare acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate a dezvoltării.

Tema oficială propusă de Națiunile Unite pentru anul 2007 este „Oameni trăind în sărăcie ca agenți ai schimbării — a XX-a aniversare a Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei”.

Din păcate și pentru România acestor zile, problema existenței sărăciei este actuală. Tot din păcate, în loc să căutăm cele mai bune metode pentru a diminua și eradica această problemă, scena politică este frământată de cu totul alte probleme și din cu totul alte motive. Aș dori ca, în această zi, toți politicienii, care își doresc cu atâta ardoare puterea, bani mai mulți, mașini mai puternice și alte avantaje de tot felul, să încerce un exercițiu de imaginație, să se gândească ce înseamnă să nu ai apă curentă, să nu ai lumină, să nu ai lemne de iarnă, să nu ai ce mânca, să nu ai un acoperiș deasupra capului, să nu ai ce da copiilor de mâncare, să nu ai cu ce îi îmbrăca, să nu ai bani nici pentru medicamentele banale, darămite pentru o operație, ce înseamnă să fii sărac cu adevărat. Și dacă fiecare reușește pentru o clipă să înțeleagă prin ce trec bieții oameni aflați în această situație, ce îndură, ce compromisuri fac pentru a supraviețui, sper ca acest sentiment să îi miște și să îi determine să lase deoparte orgoliile, interesele personale sau partinice, indolența sau indiferența și să înțeleagă că trebuie să acționăm împreună, convergent, pentru a putea produce efectele dorite, pentru a ameliora starea celor săraci și, în timp, pentru a eradica acest fenomen.

Există colegi politicieni care, deși susțin că au doctrine socialiste sau populare și că susțin democrația, prin faptele din ultima vreme dovedesc exact contrariul. Atunci când numai din ambiție colegii noștri din P.D. și P.S.D. votează doar legile cu impact social, boicotându-le pe cele economice, care, în fapt, ar susține punerea în aplicare a celor sociale, nu poți crede că au vreo considerație față de cetățenii care așteaptă de la ei, de la noi toți, să dovedim maturitate politică și — așa cum fiecare dintre noi a spus la depunerea jurământului — să ne îndeplinim „cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor”. Toți acești colegi par să prefere în locul unor schimbări sistemice profunde, al unor transformări reale generatoare de bunăstare, metoda excesului de ajutoare sociale și de pomeni electorale, menite să le mai aducă câteva voturi.