Sorin Constantin Stragea

## Domnule președinte,

dar, cu durere în suflet, trebuie să recunoaștem că din ce în ce mai mulți părinți și bunici din jurul nostru, ajunși la vârsta bătrâneții, consideră bătrânețea ca o povară, și nu o etapă firească din viața lor.

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca „Zi Internațională a Persoanelor Vârstnice”, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”. Traducerea în viață a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabile să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizației mondiale. Dintre aceste principii adoptate de Adunarea Generală a ONU din decembrie 1991 în favoarea persoanelor vârstnice aș aminti doar câteva: Principiul participării, Principiul independenței, Principiul integrării și, cel mai important pe care îl consider, Principiul demnității, unicul care izvorăște din lumina lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

Măsurile aberante ale Guvernului luate împotriva pensionarilor și vârstnicilor au dus, inevitabil, la agravarea situației materiale a bătrânilor, care și așa, din cauza veniturilor mici, aveau un trai chinuit de povara plăților.

Cu toate acestea, mai există, din fericire, localități în care autoritățile locale, în frunte cu primari inimoși, se străduiesc și reușesc să mai îndulcească viața de zi cu zi a bătrânilor. Aceștia, în pofida crizei și a faptului că nu găsesc susținerea guvernanților în rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor în vârstă, au implementat programe de ajutorare și de susținere materială a acestora. Primăria Lugoj, de exemplu, prin Direcția de Asistență Socială și sub coordonarea directă a Primarului Francisc Boldea, oferă servicii pentru persoanele vârstnice prin îngrijirea locuinței și a gospodăriei, prin menaj acasă la pensionari, prepararea hranei sau îngrijirea permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice, în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale, cantină socială și multe asemenea.

Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să ne prilejuiască reflecții, pentru că, în graba către viitor, ne scapă din vedere dezideratele, cerințele, nevoile celor ajunși la această vârstă și nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul și o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, nici proiectarea viitorului fără explicarea prezentului. Tot astfel, generațiile viitoare își găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi.

Acum, mai mult ca oricând, ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu respect și recunoștință către aceste persoane care au contribuit la construcția României moderne și să tragem un semnal de alarmă către actualii guvernanți care conduc România vremelnic și îi ignoră și îi umilesc permanent!