Costel Alexe

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se cheamă „22 decembrie 1989 – 26 de ani fără răspuns”.

Doamnelor și domnilor,

Astăzi comemorăm oficial 26 de ani de la victoria Revoluției Române, mai exact alungarea cuplului de dictatori Elena și Nicolae Ceaușescu. Dintre toate zilele Revoluției, începută la Timișoara și încheiată la București, ziua de 22 decembrie rămâne cea mai marcantă, pentru că ea aduce simbolul Revoluției, și anume libertatea. Pe 22 decembrie 1989, românii au putut să vadă, după aproape jumătate de secol, ce înseamnă libertatea.

Prețul plătit a fost enorm: peste 1.000 de morți și peste 3.500 de răniți, majoritatea tineri, cei mai mulți dintre aceștia, în zilele care au urmat lui 22 decembrie 1989.

De aici, întrebarea firească: cine a produs aceste crime? Cine i-a ucis cu sânge rece pe acei tineri nevinovați, care au luptat cu mâinile goale? Multe dintre răspunsuri sunt doar intuite. Cei care au luat puterea în acele zile sunt și cei care au avut controlul asupra mașinăriei de forță a armatei, a serviciilor speciale și deci a violenței împotriva propriei populații.

După 26 de ani, dosarul Revoluției a fost închis, iar peste 40 de plângeri sunt depuse pentru a putea fi redeschis.

Crimele de la Revoluție, ca orice astfel de masacru, beneficiază de imprescriptibilitate și, de aceea, din perspectiva dreptului penal, acei vinovați nu se vor putea ascunde la nesfârșit și nu vor putea scăpa.

Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost redeschis și un fost președinte, un fost prim-ministru și alți demnitari au fost puși sub acuzare. Este un semn că brațul justiției poate acționa și după un sfert de secol.

Este vital ca o anchetă temeinică să facă lumină, deoarece, dacă acest lucru se va întâmpla, sunt convins că magistrații vor avea curajul și determinarea necesare ca și alte urgențe ale procesului condamnării comunismului

să aibă loc: anchete privind abuzurile și crimele Securității, tragerea la răspundere a foștilor demnitari comuniști care au produs abuzuri, investigarea unor evenimente mai puțin cunoscute, dar la fel de importante, precum revolta studenților de la Iași din 1987.

Semnalul dosarului Revoluției din 1989 ar crea indiciile necesare pentru a judeca foarte corect și consecințele politice ale tranziției. Este evident că istoria și dreptatea nu mai pot fi recuperate, dar este foarte posibil ca românii să vadă exact cum arată tabloul preluării puterii, cum, ulterior, puterea s-a transferat la alți actori și cum mulți au fost păcăliți că eșaloanele doi și trei din Partidul Comunist sau Securitate pot readuce România pe drumul democrației și al prosperității.

## Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor,

Ca membri ai Parlamentului, cred că trebuie să facem din problematica procesului comunismului o urgență, nu numai din perspectivă legislativă, ci și din datoria de a răspunde, nu doar la fiecare comemorare a lui 1989, la întrebările la care justiția nu a putut răspunde.