Dumitru Oprea

Domnule președinte de ședință,

Dragi colegi,

Declarația de astăzi poartă titlul „Câte enormități pot promite doritorii de Cotroceni?”.

România este o țară care a cunoscut destule campanii electorale sufocate de populism după 1989. Promisiunile electorale aberante au devenit o normalitate a vieții politice, mai ales că nu se cunosc cazuri de sancțiuni pentru acest fenomen. Totuși, după 20 de ani de democrație și alți câțiva de integrare europeană, ar fi fost de așteptat să intervină o schimbare.

Din nefericire, după numai câteva zile de campanie în cursa prezidențială, lucrurile sunt mai sumbre ca oricând. Evident, miza este mare și cu bătaie lungă. Șansa de a forma o anumită formulă de guvernare și visul de a ajunge la Cotroceni par să nu aibă preț pentru unii, iar pentru asta orice devine posibil.

De departe, campion al promisiunilor halucinante este domnul Mircea Geoană. Eliberat recent de responsabilitățile guvernării, a revenit la ceea ce se pricepe mai bine PSD: promite totul oricui. Este de așteptat ca lista miracolelor electorale anunțate de Domnia Sa să fie încă și mai generoasă pe măsură ce se apropie ghilotina urnelor.

Începutul este destul de promițător. Astfel, datornicii la bănci ar fi grațiați la plată de către stat vreme de un an fără nicio problemă. Domnul Geoană face rost dintr-un foc de miliardul de euro care ar fi necesar pentru această manevră. Totul este ca plătitorii de rate din această țară să-l voteze președinte.

La rândul lor, tot prin grija părintească a șefului PSD, Mircea Geoană, pensionarii ar primi chiar acasă, prin poștă, medicamente compensate și gratuite. Efortul bugetar al statului nu a mai fost precizat de această dată, dar ar fi, firește, nesemnificativ față de beneficiul de a avea un prezident milos, care, ocazional, își atacă adversarii și cu citate din Biblie.

Nu la mare distanță de asemenea bazaconii îl găsim pe Crin Antonescu. Ca adevărat liberal ce este, Domnia Sa nu mai dă lapte și miere gratis poporului, pentru că nu-i place Parlamentul în care stă, și nici țara în care trăiește. Îi oferă, în schimb, un mare binefăcător: pe domnul Dinu Patriciu. Ca viitor premier, acesta ar fi garantul ordinii și justiției în România, pavăza statului în fața afacerilor dubioase. O alternativă interesantă, ce-i drept, la jurămintele altui candidat exotic de a stârpi mafía – așa cum pronunță dumnealui – din țară.

În cele din urmă, domnul Oprescu pare a însuma toate „calitățile” tipului de politician-minune. Nu își mai bate capul cu descentralizarea statului, cu problema energetică a României sau cu efectele Tratatului de la Lisabona. Sunt chestiuni marginale care nu preocupă un candidat serios, responsabil de dezvoltarea țării în următorii cinci ani. În locul lor și în numele celorlalți doritori de Cotroceni, probabil că va veni cu proiectul-bombă: o autostradă suspendată Baia Mare – Timișoara – Constanța – Iași, ca să ajungă la toată lumea. Vă mulțumesc.