Gheorghe Eugen Nicolăescu

Domnule președinte de ședință,

O problemă de procedură, și anume: acest proiect de lege, din păcate, a trecut foarte repede și multe din situațiile din teren n-au putut fi identificate la timp sau multe date de fundamentare asupra acestor situații s-au obținut mai târziu.

Și am să vă dau câteva exemple referitoare la unele situații din activitatea medicilor. Probabil că ați văzut, de câteva zile încoace există o mai mare prezență publică și cred eu că noi, Parlamentul, nu trebuie să fim indiferenți la o asemenea stare de lucruri. Despre ce este vorba? Curtea de Conturi a constatat o serie de deficiențe în aplicarea legislației, inclusiv de interpretare foarte ciudată, aș numi-o așa, din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care s-a îndreptat împotriva unor medici de familie cărora le-a imputat o serie de sume.

Mulți spun că aceste imputații sunt neîntemeiate, că sunt interpretări eronate sau interpretări care n-au legătură cu realitatea.

Argumente: în contractul pe care l-a încheiat Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, cu medicii de familie pentru centrele de permanență, într-o anexă era trecut un onorariu stabilit la 15 lei, iar în contractul de bază tariful era de 10 lei.

În consecință, Curtea de Conturi a considerat că nu e corect ca anumite servicii să se deconteze cu 15 lei și altele cu 10 lei și a anulat prevederea de 15 lei și, ca atare, diferența de 5 lei pe respectivele consultații s-a imputat medicilor de familie.

De asemenea, situația pensionarilor cu pensii mai mici de 740 de lei. Conform legislației de la vremea respectivă, aceștia dădeau la medicii de familie declarații pe propria răspundere că au venituri sub 740 lei, ca să poată beneficia de medicamente compensate cu 90%.

Medicul de familie nu avea cum să verifice dacă acel pensionar are sau n-are venitul de 740 de lei. Când au apărut clarificări asupra veniturilor pe care le avea unul sau altul dintre pensionarii respectivi și s-a constatat că aveau venituri mai mari de 740 de lei, atunci evident că toate rețetele compensate cu 90% au fost anulate și medicii de familie obligați să suporte aceste diferențe.

Și mai e o altă situație, când un pacient bolnav – și dăm un exemplu –, un pacient bolnav de diabet se internează în spital pentru o cu totul altă patologie, pe perioada în care el este internat ar fi trebuit ca spitalul să-i pună la dispoziție tratamentul împotriva diabetului, gratuit, pe lângă tratamentul aferent patologiei pentru care s-a internat acel pacient în spital.

Spitalul nu i-a asigurat medicația necesară pentru diabet, medicul de familie i-a prescris acelui pacient – evident că-l avea în evidență de ani de zile – medicația necesară pentru diabet, Curtea de Conturi și Casa de Sănătate au spus: „Pe această perioadă nu avea drepturi și, ca atare, vă imputăm acești bani.”

Aceste situații este normal să fie și ele prevăzute în acest proiect de lege. Din păcate, nu s-a ajuns să se cunoască această situație la timp.