Anghel Stanciu

Domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Distinse doamne și distinși domni miniștri, Stimați colegi,

Există în viața fiecăruia momente de amnezie, adică – deși nu sunt doctor – există momente când cineva nu-și mai amintește ce a făcut acum o lună, două, trei în urmă.

Cu regret constat că astfel de momente are și distinsul meu coleg Mircea Toader care ne aducea, domnule președinte, la cunoștință că noi, prin acțiunile noastre, ca opozanți, nu facem opoziție, ci facem obstrucție. Atunci am venit și i-am spus distinsului coleg că opoziția este cea care vorbește și puterea este cea care decide.

Evident că acest val succesiv de moțiuni, din păcate..., nu așa cum a spus domnul Toader – moțiune simplă, nu, este o moțiune simplistă, stimați colegi, pentru că cei care o scriu au probleme nu cu caligrafia, ci cu conținutul acestor moțiuni.

De aceea, cred că ar trebui distinșii colegi să se gândească mai bine, deși nu-i acuz că ar fi un proces intensificat în rândul Domniilor Lor, uitați câți mai sunt, câți au mai rămas... restul bat la porțile USL-ului, dar noi suntem aici cât ne țin moțiunile.