Gheorghe Funar

Domnule președinte de ședință, Onorat Senat,

Stimate și stimați invitați,

Nu pot fi mulțumit de răspuns și regret că se continuă aceeași politică de zeci, dacă nu de sute de ani, în legătură cu aceste plăci.

Strămoșii noștri daci ne-au lăsat plăcile nu de plumb, ni le-au lăsat de aur, și am avut un rege al României care le-a topit și se pare că a furat aurul respectiv, cum a mai furat copilul lui, după aceea, tablouri, că a avut de unde învăța. Ne-au rămas, însă, aceste copii de plumb. Eu credeam că este interesul deosebit al Ministerului Culturii și Cultelor să afle de ele, să le inventarieze. Eu am rămas surprins, încă nu le-am văzut, îmi voi face timp să ajung să le și văd, încă nu sunt inventariate, fug de aceste plăci ca „dracu de tămâie”, scuzați-mi expresia în Senatul României, marea majoritate a istoricilor și înțelepților acestei țări.

Am aflat, din alte surse, că parțial au fost traduse și nu se dorește cunoașterea adevărului referitor la strămoșii noștri daci.

Rugămintea mea este de a nu mă pasa la Academia Română. Eu, prin Regulamentul Senatului, nu am voie să-l interpelez pe președintele Academiei Române, pe care îl stimez în mod deosebit și am avut cinstea să-i acord Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca, dar regulamentul mă obligă să adresez interpelări Guvernului. De aceea, vă rog pe dumneavoastră, din partea Ministerului Culturii și Cultelor, să faceți aceste demersuri și la Academia Română, care are în subordine Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, și împreună să rezolvați aceste probleme. Eu am abordat, pentru că timpul nu a permis, numai o mică parte din problematica extrem de complicată a acestor plăci, dar, generația noastră avem șansa să facem un pic de ordine și să aflăm adevărul, adevărul trebuie scos la iveală. Cei care se află la putere au candidat sub lozinca „Dreptate și Adevăr”. Haideți să aflăm adevărul și, după aceea, ne batem să facem dreptate.

Vă mulțumesc.