Radu Zlati

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Azi începe anul universitar 2015–2016. Cu mai puțini studenți decât acum zece ani. Cu universități de stat mai sărace, unele la limita de jos a supraviețuirii, iar universitățile private nu o duc nici ele mai bine.

Se deschide un an școlar în care prim-ministrul se va duce în fața studenților pentru a le vorbi despre atenția pe care Guvernul pe care îl conduce o acordă învățământului universitar, cercetării și inovării. Probabil, o va face în cadrul unei vizite la o universitate prietenoasă, unde nimeni nu îl va întreba despre plagiatul de care se face vinovat, plagiat care întinează nu doar persoana plagiatorului, ci și sistemul care acceptă încă această pată pe onoarea învățământului superior românesc.

Desigur, și ministrul afacerilor interne le va vorbi studenților la acest început de an universitar, cel mai probabil studenților dintr-o instituție de învățământ superior militară. Le va vorbi despre onoare, cinste, credință, interes național. Nu va sufla o vorbă despre propria lucrare de doctorat, plagiată, și nici despre cele câteva lucrări de doctorat coordonate de către Domnia Sa, plagiate și ele.

Trăim, din păcate – iar ziua de marți și votul asupra moțiunii de cenzură ne-au demonstrat-o încă o dată –, o epocă în care trăsătura de unire a liderilor alianței care guvernează destinele acestei biete țări sunt minciuna instituționalizată, plagiatul, banii murdari și dosarele penale.

Astfel încât, în ciuda acestei zile care marchează un început și, nu-i așa?, începuturile ar trebui să fie optimiste, eu personal sunt trist. Sunt trist în aceste momente, gândindu-mă la starea învățământului românesc, dar și la starea societății care îi dă naștere, conținut și culoare. Sunt trist, dar nu fără nădejde, astfel încât urez celor care azi intră cu emoție în sălile de cursuri și de seminar ale universităților să aibă parte, chiar înainte de terminarea anului universitar, de o atmosferă din care miasma urât mirositoare a imposturii intelectuale și morale, cocoțate ambele la cel mai înalt vârf al statului românesc, să fi dispărut.

Așa să ne ajute Dumnezeu!