Tinel Gheorghe

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Când am solicitat retrimiterea la comisie, în ședința trecută, am făcut-o din considerentul că, poate, în comisia de specialitate, această dorință a autorităților locale, minimă cerință, va fi acceptată.

Până la urmă, nu cereau altceva decât să dea un aviz consultativ, să fie parte a acestei decizii de constituire a ariilor naturale protejate pe teritoriul lor. Nu impieta cu nimic autoritatea publică centrală atunci când hotărăște constituirea unei arii naturale protejate, să știți!

Până la urmă, decizia trebuie să fie a autorităților locale, a comunității, să știe, să fie parte a acestei decizii. Dacă le respingem sau le luăm acest minim drept, cum putem vorbi de autonomie locală?

Și mă surprinde faptul că în comisia de specialitate, comisia de fond, nu am găsit înțelegere pentru această minimă cerință. Nu cereau aviz conform, cereau un aviz consultativ.

Domnule, să știu și eu că autoritatea vine la mine, aici, și pe 300 sau 500 de hectare din cele 1.000 se constituie o arie naturală protejată. Câteodată, unele lucruri sunt chiar de bun-simț, nu trebuie gândite și reglementate, să știți, printr-o bătălie absurdă în Parlamentul României.

Și îmi pare rău că nu am găsit această înțelegere și v-aș ruga ca la vot, pentru că știu că va fi introdusă la votul final, să votăm împotriva proiectului de respingere al comisiei, dând o minimă satisfacție și autorităților locale. Nu este vorba de bani. Nu se pune problema: „Domnule, trebuie să dăm bani.” Trebuie să știe, să fie informate. Și nu cred că nu ați discutat cu primarii, cu cei care reprezintă comunitățile locale, să nu vă spună toți: „Da, domnule, vrem să fim și noi informați, să fim parte a acestei decizii!”, printr-un aviz consultativ, nu conform, nu pe fond.

Vă mulțumesc.