Horia Cristian

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Cred că nu mai este niciun mister pentru nimeni că sănătatea românească este în faliment. Nu cred că acest proiect de lege ar schimba ceva din acest faliment, dar, în mod sigur, proiectul de lege încearcă să schimbe ceva în mentalitatea oamenilor.

În cazul transplantului de organe și țesuturi, problema nu este aceea a resurselor financiare și problema nu este aceea a găsirii pacienților care beneficiază de transplant. Problema este aceea ca populația să accepte și să înțeleagă ideea că transplantul de țesuturi și organe poate să salveze vieți. Nevoia care trebuie împlinită este aceea de a transmite mesajul către cetățeni, privind importanța și locul transplantului. Proiectul de lege tocmai la asta se referă, la transmiterea acestui mesaj, prin faptul că cetățenii, în anumite momente ale vieții lor, sunt obligați să ia o decizie informată, decizie informată în fața unui organ al puterii statului, și această decizie informată poate să influențeze decizia lor viitoare sau decizia aparținătorilor, în cazul în care ei se află în moarte clinică, privind transplantul de țesuturi și organe.

Acum cred că nu e un mister pentru nimeni că medicina românească are nevoie de transformare, și nu reformă, pentru că reforma este doar un proces parțial al transformării. Dar, din păcate, așa cum bine știm, democrația nu este un instrument al transformării.

Parlamentul, care este expresia supremă a democrației, nu este un instrument al transformării. De aceea, nici nu mă mir că acest proiect de lege a primit respingerea, pentru că el este un proiect care vrea transformarea medicinii românești. Eu vă adresez încă o dată apelul să citiți acest proiect de lege – în cazul în care l-ați citit, foarte bine, dacă nu l-ați citit, poate-l citiți – și să votați în consecință de cauză.

Vă mulțumesc.