Ionel Arsene

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Medicina din România își pierde pulsul”.

Nu mai este pentru nimeni un secret faptul că România devine din ce în ce mai săracă în medici, în personal medical și, nu în ultimă instanță, în unități sanitare. După cum bine știți, în aprilie 2011, autoritățile aflate la acea vreme la conducere au hotărât închiderea a 67 de spitale, deoarece țara noastră traversa o perioadă de criză. Motivul a fost obținerea de economii la bugetul de stat. Puse în balanță, economiile realizate cu zecile de mii de persoane afectate de decizia Guvernului Boc, acestea își pierd valoarea de câștig. Privind obiectiv întreaga situație, așa cum a afirmat și Fondul Monetar Internațional într-una din scrisorile sale evaluative, costurile redeschiderii spitalelor închise în 2011 sunt mult mai mari decât cele pe care statul le-ar fi suportat în cazul în care aceste unități rămâneau deschise. Concluzia este desigur una evidentă pentru toți și se leagă de caracterul inutil al deciziei adoptate. Ceea ce este însă vital de precizat, și îndrăznesc să spun chiar „de repetat în mod abuziv”, este că aceste unități medicale trebuie să fie redeschise în număr cât mai mare și într-un timp cât mai scurt. Știm că nu este ușor! Și mai știm că doar 15% din unitățile medicale din România îndeplinesc condițiile de acreditare necesare, mai exact doar 77 de spitale din totalul de 480. Și mai grav este faptul că cele care nu vor obține certificarea până în 2015 vor rămâne fără finanțare.

Țin să vă precizez că, în prezent, o tendință în plină ascensiune în Europa se referă la înființarea mai multor spitale private decât de stat. Având în vedere că un spital trebuie să îndeplinească peste 85 de indicatori ce țin de siguranța pacientului, nu este de mirare că mult mai multe spitale private trec cu brio acest test, în comparație cu cele de stat. În contextul economic actual, pentru România, creșterea acestei tendințe poate duce la accesul limitat al pacienților la sistemul sanitar.

Și județul Neamț a fost afectat de decizia Guvernului din 2011, pe 1 aprilie fiind închise 2 spitale: cel din Bicaz și cel din Roznov. Această decizie nu a făcut decât să complice și mai mult situația Spitalului Județean Neamț, care, la scurt timp, a devenit supraaglomerat, cu liste de așteptare foarte lungi. Mulți medici de la Spitalul Județean Neamț sunt în pragul pensionării, însă amână acest moment din pasiune pentru meseria lor, cât și din devotament față de pacienții care ar rămâne fără posibilitatea de a se trata. Privind în viitor, peste trei–șapte ani, lucrurile se vor complica și mai mult odată cu plecarea acestor medici. Desigur, la cererea Ministerului Sănătății, Spitalul Județean Neamț a întocmit o listă cu necesarul de specialiști pentru următorii trei–șapte ani. Însă este bine știut că absolvenții de medicină optează pentru un loc de muncă în afara țării și nu îi putem condamna. Stimulentul material bate patriotismul în situația lor. Nu doar proaspăt absolvenții se lasă convinși de salarii mai mari, ci și medici cu experiență ne părăsesc pentru un statut și un venit mai ridicat, fapt alarmant și chiar dureros. Pierderea resurselor umane de bază din sistemul medical va duce în scurt timp la tratarea pacienților de către cadre medicale cu un nivel mai redus de competență.