Tudor Mohora

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: „Răspunderea Guvernului Tăriceanu pentru eșecurile privind nivelul de trai și echitatea socială”

După o evoluție sinuoasă și prelungită, produsul intern brut (P.I.B.) al României, începând din anul 2000 și îndeosebi din perioada 2001–2004 a Guvernului Năstase, s-a manifestat printr-o creștere continuă și mult peste media țărilor membre ale Uniunii Europene.

În perioada 1990–2007, P.I.B. crește cu 27%, nivelul din 1990 fiind atins și depășit în anul 2004. Rezultatele unei astfel de creșteri economice nu s-au reflectat, din păcate, într-o substanțială ameliorare a nivelului de trai și a diminuării inechităților sociale, din cauza unei proaste distribuiri a resurselor, în lipsa unei strategii fundamentate a politicilor sociale, îndeosebi în perioada guvernării cederiste (1997–2000) și a Guvernelor Tăriceanu I și Tăriceanu II.

Astfel, în perioada celor 17 ani, pe de o parte salariul mediu real pe economie a crescut cu numai circa 4%, în timp ce, pe de altă parte, pensia medie reală de asigurări sociale de stat în aprilie 2007 continuă să se afle mult sub nivelul din octombrie 1990, reprezentând numai 71,8%. Această discrepanță a generat și generează adâncirea inechităților sociale și alimentează tensiunile sociale, față de care Guvernul Tăriceanu nu este deschis dialogului și găsirii unor soluții echitabile.

Raportul între pensia medie lunară și salariul mediu brut pe economie s-a redus de la 51,6% în octombrie 1990 la

26,3% în aprilie 2007, ceea ce ne situează mult sub media europeană și evidențiază gradul ridicat de sărăcie al acestei pături numeroase și defavorizate a populației. Într-adevăr, pensia medie lunară de 365 lei, respectiv de 110 euro în aprilie 2007, nu acoperă nici pe departe cerințele unui minim de trai decent și conduce la amploarea protestelor celor 5,6 milioane pensionari, în prezent, în scădere cu peste 11% față de anul 2000. Mortalitatea în rândul pensionarilor este ridicată. Ei au părăsit și părăsesc această lume fără să se bucure de ameliorarea nivelului lor de trai, la care au tot sperat.

O altă problemă spinoasă, care nu și-a găsit soluționarea, este nivelul salariului minim brut pe țară, situat pe ultimul loc în rândul țărilor membre ale U.E.

Nivelul salariului minim real reprezintă, în prezent, numai 67,6% față de octombrie 1990 și, în consecință, prin cei 390 lei lunar, respectiv 118 euro, ca și în cazul pensionarilor, nu acoperă cerințele unui nivel de trai cât de cât decent. În celelalte țări membre ale U.E. nivelul salariului minim este de 2–14 ori mai mare decât în România iar raportul față de salariul mediu pe economie este de aproape două ori mai ridicat, situându-se între 40–50%. Până și în Bulgaria salariul minim, exprimat în standarde ale puterii de cumpărare (S.P.C.) în 2005, potrivit datelor publicate de „Eurostat”, este mai ridicat, fiind de 216 euro în comparație cu 204 euro în România.